Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXIV)

"Ce răspuns dai tu adevărului şi iubirii lui Hristos când te mustră sau te îndeamnă?

Ce răspuns dai fraţilor. părinţilor, vrăjmaşilor şi străinilor care au să-ţi mustre un păcat sau să-ţi ceară o datorie?

Răspunsul tău este caracterul tău. Şi soarta ta va fi urmarea acestui răspuns!"

( Traian Dorz, "Avuţia sfântului moştenitor", pag. 17)

"Dacă unul lucrează într-o echipă cu alţii, iar el nu-şi face datoria ce îi revine lui la locul de muncă, partea lui trebuie s-o facă ceilalţi.

Ce gândesc atunci soţii lui despre el?

Şi ce vorbesc?

Şi ce sunt ispitiţi să facă?

Dacă un frate nu-şi face datoria în frăţietatea şi în adunarea lui: nu umblă în chip vrednic, nu lucrează cinstit, nu trăieşte curat, ce pot gândi sau vorbi sau face ceilalţi între care vine el?

Dacă un părinte, un soţ, un fiu care face parte dintr-o familie unde trebuie să primească şi să dea iubire, ajutor, pildă binecuvântată, el dă o pildă rea, ce urmări poate să aibă aceasta şi ce roade, decât rele, poate aduce ea în mijlocul familiei aceleia în care trăieşte el?

Şi ce plată va primi el, decât rea, la vremea sa, pentru ceea ce face?"

(Traian Dorz, din "Hristos – puterea apostoliei")

"Întreg rostul nostru de creştini stă într-o singură întrebare categorică, precisă: cum stai tu faţă de Iisus Mântuitorul?"

(Parintele Iosif Trifa)

"Suflete al meu, tu ce lucru neobişnuit ai făcut sau faci, spre a fi vrednic să se pomenească, în cinstea lui Iisus Hristos, Mântuitorul Tău, că tu l-ai făcut?

Este dragostea ta o dragoste neobişnuită?

Sau este o biată dragoste obişnuită - ori nici atât?

Ce lucru frumos faţî de El ai făcut sau faci tu?

Ce faci tu chiar în vederea morţii celor preaiubiţi ai tăi?

Ce ai făcut tu cu totul deosebit de alţii, spre a-ţi arăta dragostea, credinţa, nădejdea, răbdarea, ascultarea ta în chip neobişnuit faţă de Lucrarea Domnului?

Şi faţă de cei preaiubiţi ai Lui?"

( Traian Dorz, "Avuţia sfântului moştenitor", pag. 205)

"Care este starea şi purtarea noastră?

Ce-ţi place ţie, fratele meu, sora mea, şi cum te porţi faţă de primele tale îndatoriri: cea faţă de Dumnezeu şi cea faţă de cei mai aproape ai tăi?"

( Traian Dorz,din volumul „Hristos – Tezaurul împăratului Solomon”)

""9. Dacă un frate al nostru a murit

sau dacă vrem să-l considerăm ca mort, nemaoavând cu el nici un fel de legătură,

în ce loc îl punem noi apoi în viaţa şi în inima noastră?

10. Dacă un copil al nostru cade în neascultare – şi nici îndelungatele noastre îndemnuri totuşi nu vrea să le asculte,

Ci merge tot pe calea cea rea, cu încăpăţânare, îndepărtându-se tot mai mult de dufletul nostru, de prietenia şi părtăşia cu noi, până când se rupe total de această părtăşie, prăbuşindu-se în valul pierzătii ca un mort –

ce facem cu el?

Unde îl punem?

11. Dacă o întreagă adunare frăţească ajunge ruptă de învăţătura cea dreaptă de la început,

căzută din credinţa şi dragostea dintâi,

unde îi punem pe aceşti fraţi atunci?

Unde punem această adunare

şi cum îi privim pe ei?"

( Traian Dorz, ""Poruncile iubirii"", pag. 87-88 )

Acestor întrebări ne răspunde fr. Traian Dorz, aici

"Eul din om e cel dintâi şi cel mai mare duşman al mântuirii sufleteşti. Acest eu dă răspunsuri ca acestea:

Eu să mă împac cu vecinul meu?…

Eu să mă rog lui de iertare?…

Eu să mă las batjocorit de cela şi de cela?…

Eu să sufăr ceea şi ceea?…

Eu să intru în Oastea Domnului?…"

(Parintele Iosif Trifa, din meditatia la Duminica a 3-a din postul mare)

"Adu-ţi şi tu aminte când erai fără casă şi-ţi doreai să ai şi tu casa ra - ce I-ai promis Domnului atunci?

N-ai zis tu: Doamne, de voi ajunge să am şi eu o casă a mea, cea mai largă şi mai frumoasă cameră - ba toată casa, o voi pregăti-o pentru Tine, pentru adunarea fraţilor, pentru primirea de oaspeţi, pentru adăpostul celor lipsiţi!

Iar acuma când Domnul şi-a ajutat să ai o casă - ce faci cu promisiunea ta de atunci?

Mai are adunarea Domnului loc de mobila ta acolo?

Mai pot călca picioarele fraţilor pe covoarele tale?

Şi mai poţi culca pe săracii Domnului în aşternuturile tale luxoase?

Ai fost bolnav - şi ai cerut Domnului sănătate...

Cînd erai pe patul de boală şi te gândeai de câte ori ai avut timp şi ocazii să alergi pentru Domnul, să mergi, să vii, să lucrezi, să dai, să primeşti pe fraţi - şi n-ai făcut-o - cum te mustră cugetul şi promiţi Domnului că dacă te va face sănătos, o, cum vei alerga şi tu de acum înainte numai pentru cele duhovniceşti...

Cât ai să lucrezi, cât ai să dai...Cum ai să fii!...

- Şi după ce ai ajuns iarăşi sănătos...şi ai iarăşi ocazii şi ai iarăşi timp şi ai iarpşi cu ce face toate acestea.

- Acum oare ce faci tu din tot ce I-ai promis Domnului atunci?

Ai fost într-un necaz...

- Şi cum îţi tremura inima atunci!...

Şi cum îţi curgeau lacrimile şi cum se ridicau sepre cer privirile tale, rugăciunile tale, promisiunile tale, părerile tale de rău că n-ai făcut bine...

- Şi iată că Dumnezeu te-a crezut, te-a ascultat, te-a izbăvit...

Iar tu ce mai împlineşti acum din tot ce ai spus şi te-ai legat atât de solemn şi de hotărît atunci?"

( Traian Dorz, "Credinţa Încununată", pag. 42-43)

Ce voi face azi pentru zidirea aproapelui meu?

Ştiu ce îl întăreşte?

Ne-am gândit serios la faptul că Dumnezeu ne-a mai rânduit încă o zi de iubire creştină?

Ce facem în acest sens?...