Timotei, din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al eparhiei Aradului, Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini binecuvantare, bucurie si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos!Hristos a Inviat!
Cinstiti credinciosi si credincioase,
Raspunsul la vestirea praznicului il da cu adevarat fiecare crestin, nu doar in virtutea datinii ci din convingerea launtrica hranita mereu cu smerita cugetare, rugaciune si lucrare duhovniceasca prin post insotit de fapte bune sau intregul sir al virtutilor. Dupa cum stim, rastimpul Paresimilor este cel mai potrivit, ca durata si intensitate de traire duhovniceasca, pentru a inlesni raspunsul amintit, care este, de fapt, cel al vietii noastre inaltata prin invierea Mantuitorului. In chip obisnuit, vremea de postire a ramas in randuiala bisericeasca ca una pentru deprinderea invataturii si trairii conforme Sfintei Scripturi si Sfintei Traditii. Cu osebire se staruie asupra celor privitoare la Sfintele Taine ale Bisericii, in numar de sapte, dintre care doar Botezul, ca poarta de intrare la celelalte, este mentionat in Crezul nostru ortodox.
Desigur ca fiecare dintre ele isi are propria insemnatate pentru cate o lucrare a Bisericii, in unitate cu celelalte, si anume intarirea in starea de har dobandita prin miruire, iertare si desavarsire prin marturisire, comuniune cu Mantuitorul prin Sfanta Impartasanie, insanatosire trupeasca si sufleteasca prin Sfantul Maslu, continua inaltare a vietii familiale prin Cununie sau consacrare totala pentru cele sfinte prin Taina Preotiei, toate savarsindu-se in legatura Sfintei Liturghii, centrul insusi al trairii noastre in Hristos. Iar daca Botezul reprezinta inceputul acestei trairi, sfanta Taina a Nuntii este chezasie pentru viata unitara de familie in Biserica. Aceasta realitate a avut-o in vedere conducerea Bisericii noastre cand a proclamat anul acesta, pe intreaga Patriarhie Romana, ca omagial pentru Taina Sfantului Botez si a Sfintei Cununii. Aceasta inseamna o adancire in intelegerea sau simtirea noastra cu minte si inima, a celor ce Biserica lucreaza prin aceste doua Sfinte Taine pentru slava ei, deosebi in lumina praznicului Invierii Domnului.
Iubiti frati si surori in Hristos Domnul,
In cugetarea de acum despre Sfintele Taine aratate, pricina legarii lor laolalta am gasit-o si in faptul ca Botezul inseamna stergerea pacatului stramosesc de odinioara, facut de Adam si Eva in Rai, care au reprezentat si prima familie cu binecuvantarea lui Dumnezeu. De mentionat ca prin mandrie, omul iesit din mainile Creatorului, in cele doua alcatuiri – barbat si femeie, a calcat porunca ascultarii de Dumnezeu. Ori, atat Botezul cat si Cununia reprezinta un semn al vietii, purificarii si comuniunii cu Dumnezeu.
Inca dintru inceput, circumcizia din Legea Veche, ca prefigurare a Botezului crestin, a insemnat consacrarea noului nascut slujirii lui Dumnezeu, iar casatoria devenea un simbol al unirii intre Dumnezeu si poporul Sau, cei botezati primind Taina Cununiei, marturisesc fidelitatea pana la jertfa unuia pentru celalalt, istoria insasi gasind in acest cadru exemple dintre cele mai inaltatoare.
Prin Botez, omul este pus intr-o relatie directa cu Hristos si numai indirect intr-o relatie de slujire si cu ceilalti oameni, pe cand prin Taina Nuntii omul e pus in primul rand intr-o legatura stransa cu aproapele sau. Casatoria impune realizarea virtutilor ca roade ale conlucrarii lor cu harul, sau ca forme ale sfintirii lor intr-o relatie neintrerupta si intensa, de o inaltime care determina in sensul bun celelalte legaturi ale omului in societate. Se vadeste aici faptul ca persoana se realizeaza in comuniune, ea si comuniunea fiind doi poli inseparabili. Completandu-se reciproc, Adam si Eva reprezinta omul deplin, o unitate completa, chip al lui Dumnezeu. Crearea Evei din Adam inseamna ca ea a fost cuprinsa virtual in cel dintai om si inainte de aducerea ei distincta la existenta. Ea a fost in Adam nu ca ceva identic cu el, nefiind deci rezultatul unei simple dezvoltari a lui.
Mantuitorul, la nunta de la Cana Galileei, savarsind cea dintai minune prin puterea Sa mai presus de fire, vrea sa arate ca incepe inaltarea vietii omenesti in ordinea harului, de la intarirea si inaltarea casatoriei. In modul acesta, Taina unirii indisolubile intre un barbat si o femeie, care se spiritualizeaza intr-o tot mai mare comuniune, este Taina in Hristos. Unirea lor în Hristos este o Biserica mica, sau o parte a Bisericii, un chip tainic al Bisericii, dupa cum arata Sfantul Ioan Gura de Aur. Caci si Sfantul Apostol Pavel spune: „Taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica.” În legatura cu aceasta, un mare teolog subliniaza ca persoana poate fi însemnata numai intr-o absolut valoroasa comuniune, desi nu se poate spune ca persoana precede comuniunii, sau comuniunea – persoanei. Raportul dintre ele reiese mai lamurit din invatatura despre Sfintele Taine, indeosebi a Botezului si a Cununiei. Adica se poate vedea ca forma de existenta personala este una de fiintare in comuniune, in care fiecare creste pe masura ce se daruieste si potrivit darului primit.
In continuarea celor mentionate, acelasi teolog invocat subliniaza ca „ridicarea din Moarte a omului vechi, a celui ce se boteaza, la starea de viata adevarata, a omului nou, in relatie personala de raspundere cu Hristos, e o ridicare la activarea concreta a acestei raspunderi in raporturile cu ceilalti oameni si in mod deosebit fata de comunitatea celor care constituie Biserica, Trupul comunitar al Domnului”. Mantuitorul a instituit Botezul ca Taina inainte de Inaltarea Sa la cer, pentru ca isi tragea harul si puterea iertatoare din Sangele Jertfei Lui de pe cruce. De aceea, abia dupa I Învierea Sa da porunca apostolilor: „mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh”, precizand ca „cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va crede se va osandi”. El se savarseste prin afundarea de trei ori in apa, in numele Sfintei Treimi, insemnand moartea noastra pentru pacat, apoi ingroparea impreuna cu Hristos in moarte, prin Botez, si invierea impreuna cu el la o viata noua. Prin el adeverim cuvintele apostolului neamurilor: „Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”.
Cu privire la Cununie, pe langa sensul propriu al intelesului e potrivit a afla si cel figurat, in care Noul Testament vorbeste de Nunta Fiului de Imparat, a Mirelui sau a Mielului, cu Mireasa pregatita Lui, adica Biserica, si la care participa si se bucura ingerii si sfintii. Tot metaforic, Sfanta Evanghelie vorbeste despre „casa nuntii”, „fiii nuntii”, sau „prietenii Mirelui”, care se refera la ucenicii Domnului, iar in sens mai larg la toti cei ce sunt readusi in situatia de fii ai lui Dumnezeu prin Botezul in moartea si invierea Fiului Sau. Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la aceasta, se întreaba: „pentru ce Hristos a vorbit aici de nunta?” Raspunsul fiind: ca sa cunosti cata grija are Dumnezeu de noi, cat de mult ne doreste, cata stralucire au cele din imparatia Sa, ca acolo nimic nu este trist, nimic dureros, ci toate sunt pline de bucurie duhovniceasca. De aceea si Ioan Botezatorul il numeste pe Hristos Mire, de aceea si Pavel spune: „ca v-am logodit unui singur barbat...”.
Hristos a vorbit si de invierea Sa, ca mai inainte vorbise de moartea Sa, si arata ca dupa moartea sa este nunta si atunci este Mire. Si imnografia glasuieste in acelassi sens, ca de pilda intrebarea maicii Domnului pe drumul Crucii: „Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci aceasta calatorie grabnica? Au doara este iarsi alta nunta in Cana si intr-acolo te grabesti acum ca sa le mai faci lor vin din apa?”, sau vestirea Invierii: „Veseleste-te, salta si te bucura, Ierusalime, pe imparatul Hristos vazandu-l ca pe un Mire iesi din mormant!” Inca in intampinarea sarbatorii se face apel la trezirea constiintei prin cantarea: „Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind, iar nevrednic este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se!”.
Sir de suflete alese au raspuns de milenii mesajului nuntii tainice din parabola celor zece fecioare prin cuvinte ca acestea: „Pe Tine, Mirele meu,Te iubesc si pe Tine cautandu-te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine ca sa imparatesc intru Tine; si mor pentru Tine ca sa viez cu Tine...”. In ceea ce priveste iconografia Praznicului, asa cum se stie, pune intr-un prim-plan coborarea la Iad a mantuitorului, eliberand pe Adam si Eva si ceata dreptilor.
Dreptmaritori crestini si crestine,
Am oprit asupra celor doua Sfinte Taine a caror lucrare prin innoire si incununare se leaga intr-un mod fericit de doua momente de seama ale vietii omenesti: nasterea si casatoria, privind deci persoana si societatea. Poporul nostru a cultivat continuu, cu prilejurile mentionate, obiceiurile stravechi, iar prin sfintele sarbatori a dat acestora o semnificatie aleasa, mai ales pentru tineret si familie. Anul acesta, prin apropierea datei de sarbatorire a sfintelor Pasti si a sfantului Mucenic Gheorghe, ocrotitor spiritual al tinerilor, familiilor si tarilor, in numele Crucii Domnului Inviat, faptul reiese cu prisosinta. Drept aceea, tinand intocmai obiceiul pamantului si randuiala Bisericii si dorind unul altuia toata indestularea darurilor Praznicului, fiecare trebuie sa innoiasca si sa incununeze prin virtuti fagaduintele de la Sfintele Taine, pecetluind in numele Sfintei Treimi, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Al vostru de tot bine doritor,
Timotei, Arhiepiscop al Aradului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu