duminică, 10 aprilie 2011

O, FRAŢII MEI!…

O, fraţii mei de astăzi, voi greu puteţi pricepe 
înştiinţarea gravă pe care-o tot repet, 
vă amăgiţi cu gândul că nici nu va începe 
vârtejul prăbuşirii, fiindcă vine-ncet! 

Voi numai mâine, poate, 
sau mai târziu, departe, 
veţi înţelege bine tot ce v-am spus acum… 
Mă tem c-atuncea însă veţi fi un pas de moarte, 
iar casa voastră scumpă 
mă tem că va fi scrum. 

Voi m-ascultaţi acuma, dar vă gândiţi că nu e 
de partea mea întreaga dreptate-n ce vă spun 
– vrăjmaşul se pricepe să-nşele şi să spuie 
uşurătăţii voastre că am ajuns nebun. 

Mă rog numai ca mâine 
sau mai târziu, 
departe, 
când veţi putea-nţelege tot ce v-am spus acum 
să nu fiţi voi atuncea ajunşi un pas de moarte, 
nici casa-n întregime să nu vă fie scrum! 

Nu m-ascultaţi pe mine 
nici unul, 
niciodată, 
dar ascultaţi cu toţii de Adevărul treaz! 
– Căci când veţi fi-n lumina 
şi-n faţa lui curată 
voi veţi afla acolo şi tot ce-am spus eu az’! 

Traian Dorz,
din Cântările Roadelor 




Niciun comentariu: