De ce ne oprim la cea dintâi încercare?
De ce ne lepădăm de Hristos, la cea mai neînsemnată piedică?
Care e ,,oglinda" în care mă uit?
"Cum Îl afli tu pe Hristos?
Ce atitudine ai faţă de El?
Dacă cuvintele lui Iisus sunt adevărate - de ce nu le crezi?
Dacă Lucrarea şi Calea Lui sunt sfinte - de ce nu le primeşti?
Dacă mărturiseşti cu gura că Iisus este Dumnezeu - de ce nu-L urmezi cu adevărat?
De ce Îl batjocoreşti cu purtările tale?
Şi de ce Îl chinui cu trăirea ta în păcat?"
( Traian Dorz, "Răsplata ascultării", pag. 22 )
"Să înţelegem şi noi că suferinţele şi necazurile vin din îndepărtarea de Dumnezeu ca o solie;ca o chemare să ne oprim în loc, să ne întoarcem din căile pierzării.
Câţi însă ascultă această chemare? "
(Parintele Iosif Trifa, din "Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an ")
"Credem noi, oare, că toţi cei din veacul nostru, care rămân în afara mântuirii Domnului Iisus Hristos, vor scăpa nepedepsiţi?
Cei ce ne batjocoresc acum, când lor le merge bine, pentru că ne încredem în Dumnezeu şi-L mărturisim cu preţul vieţii, oare vor rămâne pururi în afara vederii Ochiului care nu doarme nicodată?…
El nici nu grăbeşte, nici nu întârzie. Pe toate le chiverniseşte la vremea potrivită."
(Cornel Rusu, din volumul „Casa sufletului meu”, pag. 141, Editura „Oastea Domnului”, – Sibiu, 1999)
Pot eu să fiu făcător de pace dacă îmi lipseşte pacea interioară?
Priveşte azi ochii unui copil...Ce vezi?
Avem timp pentru aşa-zisele lucruri mici, cum ar fi să privim ochii unui copil, forma unui nor, urma unui pas ?
Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat?
Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el?
( Sf. Ioan Gură de Aur )
Opreşte-te, şi vezi, de ce te bucuri astăzi?
De viaţa trăită în poftele lumii?
Te bucuri în timp ce Dumnezeu te priveşte înlăcrimat şi îndurerat?
Sau te bucuri că eşti un copil al lui Dumnezeu, că sufletul tău se adapă din Duhul Sfânt?
Opreşte-te o clipă, şi dacă vezi că nu ai încă bucuria care te duce in braţele lui Dumnezeu, pocăieşte-te, plânge-ti blestemul firii pământeşti şi caută îndurarea lui Dumnezeu care îţi va dărui Adevarată Bucurie a vieţii!
(primite pe messenger)
"Fraţii mei din Lucrarea credinţei şi dragostei în care ne-am născut noi, nu vă gândiţi voi, oare, ce om sfânt a fost Părintele nostru Iosif, care ne-a născut pe noi în Hristos?
Nu v-am spus noi, oare, atât de mult ce pildă de viaţă şi credinţă am avut noi şi am văzut în el?
Nu v-a lăsat el însuşi şi vouă, ca unor copii ai săi, cărţile sale, învăţăturile sale, urmele sale, ca nişte îndemnuri strălucite şi iubi-toare: Călcaţi pe urmele mele, căci şi eu calc pe urmele lui Hristos şi ale înaintaşilor mei?
De ce atunci, oare, mai sunt încă printre noi unii care ne arată alte urme, ale unor străini şi de învăţătura noastră, şi de credinţa noastră? …
Ale unor necunoscuţi, care n-au nici nume de ale noastre, nici cuvinte de ale noastre, nici suflet de al nostru, nici credinţă de a noastră?
De ce sunt încă între noi unii care sunt gata să le primească pe ale acelora şi să le lepede pe ale părinţilor noştri?
De ce mai pot fi printre noi unii care mai degrabă se duc după un străin mincinos, decât după un părinte adevărat?
De ce, nici după ani de chemări stăruitoare, de dovezi nenumărate, de aşteptări dureroase, acei unii dintre noi tot nu pot să vadă că urmele străinului ne duc numai spre rău – şi tot nu pot lua drumul cel bun, pe urmele celui care s-a jertfit pentru noi şi printre noi?"
(Traian Dorz, din "Hristos – puterea apostoliei", Meditaţii la Apostolul din Duminica a 10-a după Rusalii, pag. 355)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu