Ne-am străduit să iubim, ne-am oferit inima şi sufletul?
Am dat tot ce aveam mai bun pentru această iubire?
Iubirea din sufletul meu reprezintă Adevărul?
Adevărul din mintea mea oglindeşte Iubirea?
Ce îi ofer azi aproapelui meu?
Ce îi oferă iubirea mea?
- Încearcă astăzi să pui în balanţă iubirea şi iertare,
vezi care cântăreşte mai mult?
Ideal ar fi să cântărească la fel.
Am dat tot ce aveam mai bun pentru această iubire?
Iubirea din sufletul meu reprezintă Adevărul?
Adevărul din mintea mea oglindeşte Iubirea?
Ce îi ofer azi aproapelui meu?
Ce îi oferă iubirea mea?
- Încearcă astăzi să pui în balanţă iubirea şi iertare,
vezi care cântăreşte mai mult?
Ideal ar fi să cântărească la fel.
Când mă uit peste atâtea întrebări care trimit sper iubire, mă ruşinez, gândindu-mă că puteam face mult mai mult...
O istorioară spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârşit viaţa pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat strălucitor unde se aflau o mulţime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii aceştia erau însă trişti şi se tânguiau cu amar, pentru că, deşi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-şi puteau potoli setea şi foamea. Aveau nişte linguri cu coada foarte lungă şi, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuşeau în nici un fel. Aici este iadul - i-a spus îngerul.
Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeaşi masă încărcată cu bunătăţi şi, de asemenea, aceleaşi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalţi, foarte fericiţi şi radiau de bucurie. Cum? Fiecare om îşi folosea propria lingură pentru a-l hrăni pe cel din faţa sa şi astfel nimeni nu rămânea flămând. Acesta este raiul - a spus îngerul.
Toate aceste întrebări ne chemă la iubirea de Dumnezeu, cea întru Hristos... "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (Ioan 13, 34). Şi apoi: "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu"(Ioan 15,13-14). Sf. Ap. Pavel spune la rândul său: "Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia" (1 Corinteni 10, 24). Pentru că "Dragostea....nu caută ale sale" (1 Corinetni 13, 5)
Aşadar, ruşinându-ne că nu putem da un răspuns mulţumitor la aceste întrebări, să ne întoarcem privirea spre Domnul Iisus pentru a învăţa adevărata dragoste.
Fiecare dintre noi, precum Sfinţii Apostoli, avem un ţărm al începutului noustu pe calea Domnului. Acel ţărm este locul înfruntării între lumină şi întuneric, este locul unde Dumnezeu a început să învingă, câştigând sufletele noastre. Dorul, este...o întoarcere la ţărmul acesta..la întâlnirea cu trecutul, care ne cere tuturora smerenie...Pe acest ţărm am cunoscut dragostea dintâi, pe acest ţărm, am deschis prima dată uşa spre inima noastră. Pe acest ţărm, Dumnezeu, S-a "lăsat văzut" binecuvântând crdinţa noastră şi legământul scăldat în lacrimile pocăinţei...
Ca să pot arăta cât de sincer şi mult iubesc, va trebui să mă întorc tot mai des pe acest ţărm, ajutând totodată şi pe cei de lângă mine să-şi simtă dorul, care este aşa cum spuneam reântoarcerea la lumina începuturilor. Numai în lumina dragostei dintâi putem arăta cât de mult iubim.
O istorioară spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârşit viaţa pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat strălucitor unde se aflau o mulţime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii aceştia erau însă trişti şi se tânguiau cu amar, pentru că, deşi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-şi puteau potoli setea şi foamea. Aveau nişte linguri cu coada foarte lungă şi, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuşeau în nici un fel. Aici este iadul - i-a spus îngerul.
Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeaşi masă încărcată cu bunătăţi şi, de asemenea, aceleaşi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalţi, foarte fericiţi şi radiau de bucurie. Cum? Fiecare om îşi folosea propria lingură pentru a-l hrăni pe cel din faţa sa şi astfel nimeni nu rămânea flămând. Acesta este raiul - a spus îngerul.
Toate aceste întrebări ne chemă la iubirea de Dumnezeu, cea întru Hristos... "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (Ioan 13, 34). Şi apoi: "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu"(Ioan 15,13-14). Sf. Ap. Pavel spune la rândul său: "Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia" (1 Corinteni 10, 24). Pentru că "Dragostea....nu caută ale sale" (1 Corinetni 13, 5)
Aşadar, ruşinându-ne că nu putem da un răspuns mulţumitor la aceste întrebări, să ne întoarcem privirea spre Domnul Iisus pentru a învăţa adevărata dragoste.
Fiecare dintre noi, precum Sfinţii Apostoli, avem un ţărm al începutului noustu pe calea Domnului. Acel ţărm este locul înfruntării între lumină şi întuneric, este locul unde Dumnezeu a început să învingă, câştigând sufletele noastre. Dorul, este...o întoarcere la ţărmul acesta..la întâlnirea cu trecutul, care ne cere tuturora smerenie...Pe acest ţărm am cunoscut dragostea dintâi, pe acest ţărm, am deschis prima dată uşa spre inima noastră. Pe acest ţărm, Dumnezeu, S-a "lăsat văzut" binecuvântând crdinţa noastră şi legământul scăldat în lacrimile pocăinţei...
Ca să pot arăta cât de sincer şi mult iubesc, va trebui să mă întorc tot mai des pe acest ţărm, ajutând totodată şi pe cei de lângă mine să-şi simtă dorul, care este aşa cum spuneam reântoarcerea la lumina începuturilor. Numai în lumina dragostei dintâi putem arăta cât de mult iubim.
Sorin Micuțiu
4 comentarii:
O imagine frumoasa pentru unitate. O povestire care ar trebui sa te puna pe ganduri daca inca gandesti ca poti face lucruri singur si nu impreuna cu fratii si surorile tale. Un trup bine inchegat care are acelasi Unic Cap Iisus Hristos Domnul !
Uneori, datorită experienţelor negative din trecut, sau a unui complex de inferioritate, ajungem să punem la îndoială iubirea sinceră a semenului...Un lucru dureros pentru el fiindcă ar dori ca iubirea lui să te bucure...iar tu o pui la îndoială. În aceste condiţii, semenul tău iubitor, se întreabă neputincios: ,,Cum aş putea să îţi arăt cât de mult te iubesc?"...
Pentru mine această întrebare reprezintă cea mai frumoasă declaraţie de iubire...Sunt momente în care nu mai ştii cum să o exprimi, să o arăţi...şi atunci nu faci decât să pui această întrebare minunată...
Iubirea puternică, frumoasă, curată, ajunge în inima curată şi frumoasă...Nu trebuie decât să iubeşti ca Hristos şi El te va învăţa totul...Ne va învăţa!
Întrebări de genul acesta sfredlesc lăuntrul meu. Mulţumesc, Doamne! Mulţumesc, Sorin!
Azi s-a vorbit mult în adunare de iubire...iar la sfârşit a trebuit să ...iubim şi să iertăm...
Mă întrebam sincer: cum aş putea să le arăt cât de mult îi iubesc pe fraţii mei? Cum?...Doar în limbajul lor, pe măsura înţelegerii lor.
Personal, dacă cineva îmi spune că se roagă mereu pentru mine, cu dor, cu lacrimi, e mare dovadăa iubirii...Fiindcă şi eu fac la fel. Iubirea mea acolo se arată, în îngenuchierea mea înlăcrimată pentru fratele meu, pentru sora mea dorindu-le din toată inima să ajungă în Veşnicie...Ce le-aş putea dori mai bun şi mai frumos de atât?! Rugăciunea e o măsură a iubirii...
Spuneam odată: ,,Iubiţi-mă rugându-vă pentru mine!"...
Acesta e un răspuns...Or fi şi altele fiindcă suntem aşa de diferiţi! Important e să ne cunoaştem... Iar iubirea înseamnă cunoaştere...
Daruind iertare.... primesti iubire.... !
Trimiteți un comentariu