vineri, 31 ianuarie 2014

Studiul Noului Testament

Pr. prof. dr. Constantin COMAN 
EVANGHELIA DUPĂ MATEI 
Introducere 

Cuprins 

1. Bibliografie 
1.1. Chestiuni introductive 
1.2. Comentarii 
1.2.1. Comentarii patristice 
1.2.2. Comentarii moderne 
1.2.3. Comentarii patristice la unele fragmente din Ev. Matei 
1.2.4. Studii 
2. Caracteristici generale 
2.1. Prima dintre cele patru Evanghelii 
2.2. Cea mai cunoscută Evanghelie 
2.3. Are un caracter sistematic 
2.4. Intre cele patru Evanghelii, citează cel mai mult din Vechiul Testament 
2.5. Este un discurs mai curând teologic decât biografic despre Mântuitorul Hristos Aflaţi mai multe »

Au şi cuvintele-o durere


Au şi cuvintele-o durere şi-un chin şi-o suferinţă-a lor
Când sunt silite să ascundă ca să arate ce nu vor,
Când sunt împinse să zdrobească un adevăr într-un blestem
Atunci cuvintele-au o spaimă în care tremură şi gem.


Ce dar divin este cuvântul, cu ce etern şi unic rost
Şi cum s-ar cere spus de-oricine cum cel dintai Cuvânt a fost!
N-ar trebui rostit Cuvântul decât cucernic şi pios
Din Adevăr şi din Iubire – aşa cum l-a rostit Hristos.


Dar ce mult suferă Cuvantul când îl împingem în noroi,

Când îl sucim, când îl ascundem şi când e necinstit de noi. 
Cu cât de sfânt respect s-ar cere să spunem orişice cuvânt,
Dar ce murdar şi uşuratic îl spun atâţia pe pământ.


Ce-nfricoşată-nvinuire va spune-odată la Sfârşit
În contra nebuniei noastre cuvântul nostru chinuit!
Cum ne va-nvinui în faţa Înfricoşatului Judeţ
Cuvântul spus cu-nşelăciune, cu nedreptate şi dispreţ!


Să-ţi fie teamă de cuvântul pe care-l taci ori îl grăieşti
Căci şi lui Dumnezeu şi lumii el te arată cine eşti
Şi-n Veşnicie te vei duce la Cel Milos ori la cel călau,

După osânda sau cu răsplata ce-ţi va rosti cuvântul tău!

de Traian Dorz
Alte poezii frumoase scrise de Traian Dorz aici

miercuri, 29 ianuarie 2014

Permiteţi o mica glumă


Ionuţ la şcoală. Profesoara îl întreabă:
-Ionuţ, ce faci când vaporul pleacă?
-Nu ştiu.
-Ionuţ, ce faci când un om se îneacă?
-Nu ştiu.
-Ionuţ , ce faci când stai la coadă?
-Nu ştiu.
-Ionuţ, ce faci când doi se bat?
-Nu ştiu.


Ionuţ merge acasă şi îl întreabă pe tatăl său:
-Tată, ce faci când vaporul pleacă?
-Iei batistuţa şi îi faci la revedere.
-Tată, ce faci când un om se îneacă?
- Arunci colacul de salvare şi îl tragi la mal.
- Tată, ce faci când stai la coadă?
- Îşi aştepţi rândul.
- Tată,ce faci când doi se bat?
- Chemi poliţia.

A doua zi Ionuţ merse la şcoală şi profesoara îl întreabă din nou:
-Ionuţ, ce faci când vaporul pleacă?
-Arunci colacul de salvare şi îl tragi la mal
-Ionuţ, ce faci când un om se îneacă?
- Iei batistuţa şi îi faci la revedere
-Ionuţ, ce faci când stai la coadă?
- Chemi poliţia
-Ionuţ, ce faci când doi se bat?
- Îmi aştept rândul.

De multe ori păţim şi noi la fel, am auzit răspunsurile corecte la problemele care ne frământă, dar şi noi ca Ionuţ.....nu ne descurcăm să le aplicăm în viaţa noastră. Atâţia oameni se îneacă în marea învolburată a lumii acesteia şi noi.....nu ştim înota pentru a le putea fi colacul de salvare.
Stăm pe mal..........şi privim la cei care se "relaxează" întinşi pe spate, făcând pluta şi privind la cer . Ei de ce pot şi mulţi dintre noi nu?!

marți, 28 ianuarie 2014

Întrebări - tu cum răspunzi?...

- L-am rugat pe Dumnezeu în dimineaţa aceasta să ne dăruiască împăcarea cu noi înşine?
Sau am îngăduit din nou comodităţii lăuntrice să se instaleze în noi, topindu-ne asemenea dimineţii în lumina zilei?
- Ai fost atent la vorbele şi faptele tale din ziua de astăzi?
Încă nu a apus soarele... ai grijă, nu toate greşelile mai pot fi reparate!
- Puţini prieteni adevăraţi i-am găsit pe calea-ngustă...aşa ca prefer să-i las încontinuare să-mi duca inima de mână tot pe această cale...
Dintre prietenii pe care îi ai, ţi-ai pus vreodată întrebarea câţi sunt cu adevărat prieteni?

luni, 27 ianuarie 2014

27 ianuarie 2013, un moment pentru eternitate: Ziua de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Comemorarea a fost decisa prin Rezolutia Adunarii Generale a Natiunilor Unite numarul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptata la a 42-a sedinta plenara. La 24 ianuarie 2005, in cadrul unei sedinte speciale, Adunarea Generala a Natiunilor Unite a marcat a 60-a aniversare a eliberarii lagarelor de concentrare naziste si sfarsitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a sase milioane de evrei europeni si a milioane de persoane de alte nationalitati de catre regimul nazist german.

27 ianuarie este data la care, in 1945, cel mai mare lagar nazist de exterminare de la Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de armata sovietica.

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Ruşinea de a-L căuta pe Domnul.

Zacheu a biruit această piedică. 
Pe aceasta trebuie să o biruim şi noi.
Pe cea dintâi – păcatele noastre – o biruie dragostea lui Dumnezeu, iar pe aceasta trebuie să o biruim noi. „Ochii lumii“ şi „gura lumii“ sunt o piedică  ce se iveşte regulat oriunde un suflet Îl caută şi-L află pe Domnul. Sunt atâţia şi atâţia creştini care se ruşinează de Evanghelia lui Hristos (Romani 1, 16). Se ruşinează a-L mărturisi în public – prin viaţa lor – pe Domnul Iisus. 
Şi, iată, pe drum, Se apropie Mântuitorul. Se apropie ca o lumină mare ce atrage după Sine un norod întreg. Zacheu Îl vede apropiindu-Se şi din ce Se apropie, Zacheu se simte, acolo sus în dud tot mai mic şi tot mai neliniştit. În lumina Mântuitorului, Za-cheu simte cum deodată piere tot preţul averii sale şi al banilor săi. În faţa Mântuitorului, Zacheu se simte atât de sărac, atât de mic, atât de negru şi păcătos, încât îi vine să strige de acolo de sus: „Vai de mine şi de viaţa mea!“ Sus în pom, Zacheu era un măr copt; un măr care se copsese în faţa „Soarelui Dreptăţii“. Mărul copt stătea gata să ca-dă jos la picioarele Domnului. 

joi, 23 ianuarie 2014

Să uiţi nu înseamnă să ierţi

Suntem încon­juraţi de oameni cu care uneori întreţinem relaţii anevoioase. De câte ori nu se întâmplă să aşteptăm ca celalalt să vină să se pocăiască, să ne ceară iertare, să se umilească înaintea noastră. Poate că l-am ierta dacă am simţi că s-a coborât atât de mult în faţa noastră încât iertarea ar fi ca un joc de copii.
Dar nu trebuie să iertăm aproapelui nostru pentru faptul că ar merita iertarea - putem noi aştepta de la Dumnezeu o iertare meritată? Atunci când venim înaintea Domnului şi Îi spunem: "Doamne, mântuieşte! Doamne, ai milă! Doamne, iartă-ne!", putem noi oare adăuga: "pentru că merităm"? Niciodata. Avem încredere că Dumnezeu ne iartă pentru iubirea Lui neprihănită, jertfelnică, pentru iubirea lui Hristos cel Răstignit pe Cruce. O astfel de iubire aşteaptă Dumnezeu de la noi în relaţiile noastre cu aproapele; noi nu iertăm acestuia pentru că merită, ci pentru că suntem ai lui Hristos, pentru că, în numele Dumnezeului celui Viu şi al lui Hristos cel Răstignit, ne este dat să iertăm.

miercuri, 22 ianuarie 2014

Răspuns cu iubire fratelui meu



Pentru toţi acei ce se tem de eresuri şi alte şoapte viclene...

Dragul meu, îţi răspund azi în versuri:
Nu-ţi fie teamă de eresuri!
Nici de-a pustiului jivine
Ce-ţi fură ruga-n nopţi senine

Când Iubirea-i pururi neînvinsă,
Vei fi în biruinţa-i necuprinsă,
Şi din orice-adâncuri sau vâltoare,
Ieşi-vei c-o manta strălucitoare.

Nedumerire...


( 19 ianuarie 2009 - în lupta cu anii...cu amintirile...)

Nedumerire

Cine a spus că
părinţii trudesc din greu?!
Ei plămădesc din iubire
pâinea caldă pentru cină...

Cine a spus că
părinţii obosesc uneori?
Ei şoptesc rugăciuni atunci
şi vorbesc cu îngerii...

duminică, 19 ianuarie 2014

Vindecarea unui lepros de către Sfântul Vasile

Într-una din zile, Cuviosul Părintele nostru Vasile, strălucit fiind de darul cel dumnezeiesc, a zis către clericii săi: „Veniţi, fiilor, după mine ca să vedem slava lui Dumnezeu şi împreună să proslăvim pe Stăpânul nostru”. Şi au ieşit din cetate, neştiind nimeni unde voieşte el să meargă. Iar un preot cu numele Anastasie, care vieţuia într-un sat, avea femeie cu numele Teogonia cu care patruzeci de ani a petrecut în feciorie şi de mulţi se socotea că Teogonia este neroditoare, pentru că nimeni nu ştia de fecioria curăţiei lor cea păzită în taină. Şi avea Anastasie, pentru viaţa sa sfântă, Duhul lui Dumnezeu şi era bărbat înainte-văzător. Că întru acea vreme, văzând el mai înainte cu duhul că Vasile avea să-l cerceteze pe el, a zis către soţia sa, Teogonia: „Eu mă voi duce la câmp ca să lucrez pământul, iar tu, sora mea, să împodobeşti casa şi în ceasul al nouălea din zi aprinzând lumânări să ieşi întru întâmpinarea Sfântului Vasile arhiepiscopul, că vine să ne cerceteze pe noi păcătoşii”. Iar ea, mirându-se de cuvintele bărbatului său, a împlinit porunca.

Cavalerul leproșilor

La Tichileşti, în ultima leprozerie a României, doctorul Răzvan Vasiliu a primit, anul trecut, Ordinul Serviciul Naţional în grad de Cavaler.
Paginile în care citiţi aceste rânduri stau sub o cupolă generoasă: „Cine, când, cum schimbă România”. De obicei, cei care sunt scrişi aici dau declaraţii, explică. Omul de astăzi nu va spune nimic, vor vorbi ceilalţi, cum şi faptele vor vorbi, pentru el. Doctorul Vasiliu: singurul specialist român cu doctorat în lepră, medicul care nu are de la cine să ia şpagă, cel care îi îngrijeşte pe cei săraci şi singuri. Aflaţi mai multe »

vineri, 17 ianuarie 2014

DESPRE BUNĂTATEA SUFLETEASCĂ

Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.

Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviintă.

Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Afla-vei tu vreodată

Afla-vei tu vreodată, sărmane călător,
În lung pustiul lumii al vieţii scump izvor?
Sau vei pieri-n deşertul acestei lumi pustii,
făr-a afla vreodată Izvorul Apei Vii?

Vin din căile pustii
la Izvorul Apei Vii,
acest scump izvor gustos
e Hristos, e Hristos, e Hristos.

DUMNEZEU E STEAGUL MEU!!!




Dumnezeu e steagul meu…
El mi-e steag şi El mi-e soartă;
Eu îl port...dar... El mă poartă...
Cu cât vântu-i mai semeţ,
Cu atât steagu-i mai măreţ…
Mic şi slab stegar sunt eu,
Însă steagu-I Dumnezeu ...

De ce a creat Dumnezeu zâmbetul şi lacrimile ?!


Odată, de mult timp, Domnul se plimba printr-o grădină atât de frumoasă, numită Eden...
În răcorea zilei se întâlnea cu bunul Lui prieten – omul...Nu se mai săturau stând şi bucurându-se unul de altul...De fiecare dată aveau ceva nou de dăruit unul celuilalt...Era un izvor nesecat de iubire care dăruia neîncetat...Totul în jur părea nemişcat...Frumuseţea sufletească a celor doi în sfânta lor părtăşie întrecea cu mult frumuseţile pieritoare care îi încojurau...Părea că şi acestea doreau să li se cuibărească în sufletele lor pline de iubire...

Ce dor frumos

O frumoasă carte online a Sf. Ioan Gură de Aur - Predici la duminici si sărbători


Clik pe coperta cărții :)

duminică, 5 ianuarie 2014

Iertare şi iubire

"Gândiţi-vă, prieteni , fraţi, surori, părinţi şi prieteni şi copii, toţi:
ce minunat Mântuitor avem noi,
ce Patrie strălucită, fericită şi eternă
şi ce Slavă sărbătorească, iubitoare
şi dulce şi spuneţi dacă ştiţi, dacă cunoaşteţi, dacă puteţi: mai este ceva asemeni acestor comori veşnice, mai este ceva preţios ca Mărgăritarul nostru Ascuns şi mai este cineva atât de bogat ca noi, care le avem pe toate acestea chiar de pe acum, prin iubire?
Într-adevăr, nimeni!

Ce irizări de lumini, de ape, de raze şi de zări sunt aici unde am ajuns!
Totul miroase aici a crini înrouraţi, a trandafiri sărbătoreşti, a mir de nard curat de mare preţ.

Despre Sfântul Ioan Botezătorul şi despre Botezul Domnului

"Începerea Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum s-a scris în prooroci: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi Calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.  Era Ioan botezând în pustie şi propovăduind Botezul Pocăinţei, întru iertarea păcatelor. Şi mergeau la dânsul tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi era Ioan îmbrăcat în piei de cămilă şi cu brâu de curea împrejurul mijlocului său şi mânca acride şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui. Eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt. (Mc 1, 1-8)
Atunci a venit Iisus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să fie botezat de către el. Ioan îl oprea pe El, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine? Şi, răspunzând Iisus, a zis către el: „Lasă acum, că aşa este de cuviinţă nouă ca să plinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat pe El. Şi botezându-Se, Iisus îndată a ieşit din apă; şi, iată, s-au deschis Lui cerurile şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se, ca un porumb, şi venind peste Dânsul; Şi, iată, glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit! (Matei 3, 13-17)

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

“Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi...” (Marcu 8, 18)



Aceasta este şi problema noastră. Nu vedem pe cei din jurul nostru, care trăiesc în tristeţe, în disperare, în singurătate, în dureri şi în boală. Nu vedem pe ceice nu gândesc ca noi, nu vedem pe cei ce nu ne iubesc. Nu vedem, cum lângă noi, adevărul este modificat, învăţătura dreaptă schimbată. Nu vedem, pentru că e mai bine, mai confortabil, să nu vedem, să nu se supere nimeni, spunem noi. Nu vedem şi totuşi vedem, dar nu vedem ceea ce trebuie. În loc să vedem bârna din ochii noştrii, vedem cu atâta uşurinţă paiul din ochii celor de lângă noi

„Eu trebuie să mă micşorez, iar El trebuie să crească”.


"Cine oare ar mai glăsui astfel? Care dintre toţi oamenii sălăşluitori vreodată pe acest pământ ar spune despre sine că-şi doreşte să se micşoreze, că i se cade să se umilească în vreme ce aproapelui său i se cuvine să crească, să sporească?
Firesc îi este omului raţionamentul cu totul invers: să voiască a creşte şi a propăşi el pe seama şi în dauna celorlalţi. Ceilalţi? Să-l admire, să-l slujească, să-l răsfeţe, să-l ridice în slăvi! Oricât de mult, de fără întrerupere, de nereticent. Sătul de laude, complimente, slujiri şi plecăciuni nu se va declara niciodată. Convins de perfecta-i superioritate nu va înceta în veac a fi.
Egocentrismul şi idolatrizarea eului sunt cererile şi dorinţele sufletului omenesc obişnuit, câtuşi de puţin ştergerea şi înfrângerea sinei, recunoaşterea superiorităţii altuia. Ceilalţi îi sunt toţi inferiori, orbi care nu se pricep să-i deosebească însuşirile excepţionale şi să-l aprecieze cum ar trebui.

vineri, 3 ianuarie 2014

Două scrisori din corespondenţa lui Nicolae Steinhardt cu Virgil Ierunca (1967-1983)

Bucureşti, 30. XI. 1970

Dragul meu,

Creştinismul este greu pentru că are la temelia lui paradoxul şi absurdul. Învăţăturile lui Hristos sunt surprinzătoare şi ne­aşteptate. Ceea ce se cere creştinului este foarte asemănător cu ceea ce se cere trapezistului: o echilibristică periculoasă la înălţime ameţitoare, fără plasă; nu-i de mirare că mulţi se pră­buşesc ori, pur şi simplu, refuză să se urce. Oamenii, în ge­neral, sunt ostili creştinismului şi tind — din toată inima — înspre Vechiul Testament.

Intr-o recentă predică la biserica unde merg de obicei, preo­tul ne arăta de ce îndeobşte creştinii se feresc de Evanghelie şi se simt mai în siguranţă, mai acasă în Vechiul Testament. Pentru că aci Dumnezeu e drept, necruţător, răzbunător, sever; omul mijlociu, de ispravă, e şi el drept, cinstit, aspru, neiertător, răz­bunător, rece.

miercuri, 1 ianuarie 2014

Vă sorcovește gândul meu...

Din Anul Nou ca un Orfeu
Cu lira lui vindecătoare
Vă sorcovește gândul meu
Aici, acum, pe fiecare.

Eu fără voi zadarnic sunt!
Vă fie casa voastră plină
Și sufletul de pe pământ
De cea mai harnică lumină!

De roada ei să aveți parte,
Să vă înflorească-n viață merii
În Noul An și mai departe
Până la capătul vederii...

Să fiți în toate sănătoși,
Iar sănătatea să vă fie,
Preasorcoviții mei frumoși,
Cea mai deplină avuție!

1 Ianuarie 2014

E Anul Nou, e Anul Nou...

Se-aude dinspre anul dus
Cuvântul meu ca un ecou
Cu bucuria cea de sus-
E Anul Nou, e Anul Nou!

Din el cu Dragoste îți spun,
Să îl primim cum se cuvine
În gândul nostru cel mai bun
Pe cel ce-n casa noastră vine.

În toate fără-asemănare
Ne fie dar întreg și sfânt,
Cuvântul nicio vârstă n-are,
El este veșnic pe pământ...

1 Ianuarie 2014