sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Afla-vei tu vreodată

Afla-vei tu vreodată, sărmane călător,
În lung pustiul lumii al vieţii scump izvor?
Sau vei pieri-n deşertul acestei lumi pustii,
făr-a afla vreodată Izvorul Apei Vii?

Vin din căile pustii
la Izvorul Apei Vii,
acest scump izvor gustos
e Hristos, e Hristos, e Hristos.


Deschide-ţi-vei vreodată tu, oare, ochii tăi,
spre slava-n care suie a' pocăinţei căi?
Sau răul te va ţine departe-n veci de Har,
să mergi În iadul unde vei plânge-n veci amar?

Întoarce-vei tu, oare, acuma, cât mai poţi,
ca sufletul din moarte spre Dumnezeu să-l scoţi?
Sau şi acum spre Domnul cu râsete răspunzi
şi sufletul În flăcări pe veci de veci ţi-afunzi?

de fr. Traian Dorz

3 comentarii:

Mariana spunea...

Asta e una dintre cântările adolescenţei mele...Of! Iar mi-ai răscolit amintirile din dragostea dintâi...Cât de dulci sunt aceste amintiri! Mulţumesc!

Imaginea e splendidă! Simţi răcoare şi înviorare doar când o priveşti...
Eu am îndrăznit să vreau mai mult, aşa că m-am cuibărit printre tufele de flori şi ascult susurul melodios al râului :)Cred că voi scrie ceva...Oops! Tocmai mi s-a aşezat un fluturaş pe mână! :)...

Sorin Micuţiu spunea...

Oops! fluturasi, sti ca-mi plac?... m-ai lasat fara cuvine, noroc ca mi-am adus aminte de o poezie citita pe net demult...(cred ca sti cam pe cand) Am cautat-o...si iat-o:

Sufletul Tau...

Sufletul tau se dechidea ca un fluture
sa ii joace lumina pe aripi
sa se bucure razele
sa se inciudeze gazele.

si fiindca zbura in jurul meu
mi-am intins mana
sa ma atinga macar umbra
dar el mi s-a asezat peste inima.

si in scurtul moment - dar
pe care l-a facut natura
pe care unii il numesc primavara
noi am decis ca multe anotimpuri sa rasara.

rod de soare
din mugur de floare
se scurge timpul de atunci
ca o lumina pe suflet, lina.

P.S. Nu stiu cine este autorul, cred ca nu am cautat destul dar, poate stie cineva si ma anunta si pe mine...

Mariana spunea...

Da, ştiu, Sorin :)
Ce minuni a creat Dumnezeu ca să ne putem bucura de ele!

Şi ce versuri pot să scrie cei cu sufletul sensibil ca adierea caldă a zborului unui fluturaş îndrăgostit de Albastru...

Cum nu ştii cine e autorul?!
Nu eşti tu autorul versurilor?! :)

Am rămas şi eu fără cuvinte...aşa că apelez la rostiri dragi:

,,...se opri o clipă privind îndelung grădina de flori...

O, voi petale
ale sufletului meu!
Miresme de Rai,
ce mă-mbătaţi mereu!

Ştiţi, oare, ştiţi voi,
ce mână v-a dat culoare?
Ştiţi cine a prelins din ploi
curcubeu pe orice floare?

O, dragi făpturi catifelate,
ce-ascundeţi soarele în rouă,
în bobiţe nestemate,
vă dau din zborul meu şi vouă...

O, voi petale
ale sufletului meu!
Miresme de Rai,
ce mă-mbătaţi mereu!

Să ne pierdem în albastru...
Să zburăm către lumină...
Să nu mai fiu ca un sihastru
Pribegind fără hodină...

O, voi petale
ale sufletului meu!
Miresme de Rai,
ce mă-mbătaţi mereu! "


(cred că ştii de când sunt, da? :) )

,,se scurge timpul de atunci
ca o lumina pe suflet, lina."