Pentru mântuirea noastră Se naşte azi Fiul lui Dumnezeu

O, ce minunată este evanghelia ce cuprinde istoria Naşterii Domnului! Crucea şi Peştera vor rămâne până la sfârşitul veacului cele mai înalte semne de dragoste cerească şi de învăţătură sufletească pentru noi, oamenii de pe pământ. Veniţi să alergăm şi noi cu păstorii la peştera Vifleemului… Veniţi să vedem şi să învăţăm că pentru noi şi mântuirea noastră Se naşte azi Fiul lui Dumnezeu în peştera Vifleemului!

Iată-L, zace în umilire drăgălaşul Prunc Iisus

Şi ne-aduce mântuire, coborându-Se de Sus.

El la iesle ne cheamă şi ne-nvaţă să-L urmăm.

Ale Sale mâinişoare le întinde către noi

Şi-ale Sale buzişoare astfel nouă ne grăiesc:

„Pace vouă, pace vouă! În iubire să trăiţi…

Voi de ce vă tot urâţi?

Pentru-a voastră mântuire Eu M-am pogorât aici…

Voi de ce nu Mă iubiţi? Voi de ce nu vă iubiţi?

Iată Eu cum M-am smerit, într-un grajd M-am pogorât…

Voi de ce vă tot trufiţi? Voi de ce nu vă smeriţi?“

Copilul Sfânt din peştera Vifleemului ne învaţă să ne iubim aşa cum şi El ne-a iubit, să ne smerim aşa cum El S-a smerit, pentru ca să ne mântuim sufletul, căci El pentru aceasta a venit în lume. Şi încă multe altele ne învaţă peştera Vifleemului.

Naşterea Domnului trebuie să ne fie mai departe un praznic al sufletului nostru, trebuie să fie o naştere şi renaştere pentru sufletul nostru. Mântuitorul nu S-a născut numai în peştera din Vifleem, ci El trebuie să Se nască şi în sufletul fiecărui creştin. Istoria şi minunea Naşterii Domnului din peştera Vifleemului n-ajung nimic şi nu preţuiesc nimic pentru mine şi pentru tine, dragă cititorule, dacă Mântuitorul nu Se naşte şi în peştera sufletului nostru. „Dacă Hristos în tine nu S-a născut – scrie un Sfânt Părinte – atunci să ştii că pe vecii vecilor tu eşti pierdut“. Această naştere se înţelege aşa: trebuie să-L laşi pe Domnul să intre în inima ta, în viaţa ta, în gândurile tale, în vorbele şi în purtările tale. Să-L laşi pe El să Se facă Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa sufletului tău şi să trăieşti o viaţă cu El. Pentru asta nu se cere altceva decât să afli, să simţi întunericul în care trăieşti şi să strigi cu lacrimi din adâncul sufletului tău: „Mântuitorule Doamne, intră şi în peştera sufletului meu!“ E greşită acea părere că trebuie mai întâi să te faci mai bun şi mai curat ca să-L poţi primi pe Domnul. Pe Domnul trebuie să-L primeşti aşa cum eşti, plin de răutate. Iisus S-a născut într-o peşteră plină de întuneric. În Vifleemul Iudeii erau şi case destule, dar Mântuitorul Şi-a ales peştera cea plină de dobitoace. O, ce înţeles adânc este în acest lucru! Iisus Mântuitorul caută şi azi tocmai astfel de peşteri sufleteşti să Se nască în ele.

Oricât de păcătos ai fi tu, oricât de mult ţi s-ar fi făcut viaţa ta cea sufletească o peşteră plină de întuneric, de necurăţenie şi de dobitoceşti patimi, află, dragă frate, că Iisus, Copilul Sfânt, vrea să Se nască în această peşteră a sufletului tău. Într-un grajd de vite S-a pogorât Iisus să Se nască, dar, o, ce minunată schimbare s-a făcut în acest grajd îndată ce S-a născut Iisus în el! Deodată s-a umplut de lumină cerească, de cântecul îngerilor şi de darurile păstorilor şi ale magilor. Cerul şi pământul s-au minunat şi s-au bucurat despre ce s-a întâmplat într-un grajd de vite. Această minune se petrece, dragă cititorule, şi într-o peşteră sufletească care Îl primeşte pe Domnul Iisus şi în care Se pogoară Iisus, Fiul lui Dumnezeu. O, ce minune se întâmplă când Îl primeşti cu adevărat pe Domnul şi Îl laşi să intre în via¬ţa ta! Atunci, dintr-o dată, peştera sufletească ţi se umple de lumină şi cerul şi pământul se bucură de schimbarea şi de mântuirea sufletului tău. În lumina Naşterii Domnului, în lumina stelei din Vifleem trebuie să ţi se schimbe viaţa şi purtările aşa cum s-a schimbat Saul în lumina ce i s-a arătat pe drumul Damascului. Treizeci şi doi de ani trecuse Saul în sus şi în jos pe lângă Vifleem, dar acest loc n-a însemnat pentru el nimic până n-a aflat pe Domnul în lumina din drumul Damascului. Sunt şi azi destui creştini care o viaţă întreagă trec dintr-un Crăciun într-altul fără nici o schimbare sufletească, pentru că lumina Naşterii n-a pătruns în peştera sufletului lor.

Înţelesul şi taina cea mare a Praznicului Naşterii Domnului aceasta este: minunea din peştera Vifle¬emului să se petreacă şi în sufletul tău. Să te naşti şi tu din nou cu Hristos, să creşti cu El, să trăieşti cu El şi să L ai pe El de Stăpân al vieţii tale. Se petrece această minune în peştera sufletului tău?

Preot Iosif Trifa, din ”Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an”