miercuri, 25 decembrie 2013

Fiul lui Dumnezeu nu a aflat în Vifleem casă unde să Se nască (Lc 2, 7)



Fiul lui Dumnezeu nu află nici azi case sufleteşti unde să Se nască

"Evanghelia Naşterii ne spune că Iosif şi Maria „săvârşind călătoria”, n-au aflat în Vifleem gazdă unde să Se nască Fiul lui Dumnezeu (Lc 2, 7). Mântuitorul lumii nu a aflat nici o casă şi nu L-a primit nici o gazdă. Pentru El nu era loc. Abia pe urmă, atare om sărac l-a poftit în grajdul dobitoacelor sale.

„Văd că sunteţi osteniţi şi sălaş nu aflaţi, va fi grăit omul acela; poftim, intraţi în grajdul meu.”
„Într-un grajd?”, se va fi întrebat Iosif. Dar ce era să facă? Au intrat înăuntru şi pe urmă grajdul s-a umplut de Lumină.
Ah, ce lucru grozav s-a petrecut în noaptea Naşterii! Fiul lui Dumnezeu a trebuit să Se nască în ieslea unui grajd. Dar, vai, acest lucru grozav se petrece şi azi. Pentru Fiul lui Dumnezeu, nici oamenii de azi n-au loc. Pentru Evanghelie, nici creştinii de azi nu au loc; au loc pentru toate cele; au loc pentru tot felul de plăceri şi desfătări lumeşti, dar când e vorba să-l primească cu adevărat pe Iisus în casa sufletului lor nu mai au loc.

Iisus, Copilul cel Sfânt, umblă şi azi de la casă la casă, de la gazdă la gazdă, întrebând după sălaş. El caută şi azi case sufleteşti în care să Se nască şi să renască la o viaţă nouă pe cei din ele. El umblă şi azi de la casă la casă, zicând: „Iată, Eu stau la uşă şi bat” (Apoc 3, 20).

Dar, vai, ce puţini sunt cei care Îl primesc! La uşa celor mai multe case, Domnul Iisus bate şi azi în zadar. Pentru Hristos, inima celor mai mulţi oameni este încuiată cu lacăt greu. Păcatul şi fărădelegea a împietrit inima lor. Vai, ce lucru grozav este acesta! Fiul Omului nu mai are loc unde să-Şi plece capul (Mt 8, 20).

Dragă cititorule! Minunea din peştera Vifleemului trebuie să se petreacă şi în sufletul nostru. Iisus Mântuitorul trebuie să Se nască şi în peştera sufletului nostru.

Iisus Mântuitorul S-a născut într-un grajd, într-o peştera, care pe urmă s-a umplut de lumină şi de cântări îngereşti. Ce veste scumpă şi dulce este aceasta pentru noi!

Iisus Mântuitorul caută şi azi tocmai astfel de peşteri sufleteşti în care să Se nască. Oricât de păcătos ai fi tu, dragă cititorule, oricât de mult ţi s-ar fi făcut viaţa ta cea sufletească o peşteră plină de tâlharii păcatelor, o peşteră plină de întuneric, de necurăţenie şi de dobitoceştile patimi, află, dragă frate, că Iisus, Copilul Sfânt vrea să se nască tocmai în această peşteră a sufletului tău.


O, voi cei plini de păcate! O, voi cei căzuţi în dobitoceştile patimi, bucuraţi-vă! Îngerii cerului vestesc vouă bucurie mare. Iisus, Fiul lui Dumnezeu vrea să Se coboare în grajdul sufletului vostru ca să vă renască la o viaţă nouă.
El vrea să Se nască în peştera voastră cea plină de tâlhari pentru a-i alunga pe aceşti tâlhari.

De la noi nu se cere nimic altceva decât lacrimile noastre şi suspinul nostru: Iisus, Fiul lui Dumnezeu intră şi în peştera sufletului nostru… Intră în inima noastră, în viaţa noastră, în casa noastră, în vorbele noastre, în gândurile noastre, în faptele noastre…

Grăbeşte-te frate dragă, grăbeşte-te şi deschide-I uşa! Deschide-I uşa inimii tale şi lasă-L să intre! Ai stat destul, iubitul meu, cu lacătul cel greu pe inimă. Ai stat destul cu inima încuiată şi împietrită de păcate şi fărădelegi. Aruncă lacătul cât-colo! Deschide-ţi larg inima şi viaţa, ca să intre Cel născut în peştera Vifleemului. Lasă-L pe El să se facă Stăpân, Împărat şi Poruncitor în casa ta. Şi începe o viaţă nouă cu acest „Stăpân”.
Numai făcând aşa, Naşterea lui Hristos îţi va fi de folos şi de mântuire sufletească."

Părintele Iosif TRIFA (Glasul dreptăţii, nr. 11, din decembrie 1937)

6 comentarii:

Mariana spunea...

Gândul la Pruncul Hristos, la Noaptea Sfântă, la fiorul ce ne face să dorim Cerul, pune în noi un vers drag, o şoaptă dulce, un vis frumos...

Cânt de dor curat

E-atâta dor curat
La margini de colind!
Aş vrea să fiu un fulg
Cu zborul ’nalt şi pur,
Cu sufletul uşor
Ca visul de copil
Ce-adoarme legănat
De braţ duios de mamă.

Se dezmorţesc în suflet
Atâtea amintiri de Rai!...
Mi-e aşa de teamă
Să nu le tulbur cântul...
Se-arată-n strop de lacrimi,
Se lasă ninse de doruri nesfârşite,
Şi-mbrăţişate tandru
De fulgii cei mai albi...

Mi-e dor de-un vis cu îngeri!...
Mi-e dor de-un zbor curat!...
În iarna asta, Doamne,
Te chem, Te strig, Te-aştept
Mai mult ca niciodat’...


Uneori, doar prin vers pot să-mi arăt iubirea...

Colind alb

Mă ninge iar zăpada
Cu alb de crin,
De lăcrămioare...
Acoperindu-mi pleoapa
De vers îmbrăţişat...
Şi mă gândesc la Tine,
Că prunc ai fost atunci
Când din zăpezi şi geruri
Colindul s-a născut...

Cu-o dragoste de mamă
Îţi când colind de dor...
Te învelesc în şoapte,
Te mângâi cu-al lacrimei şuvoi,
Te strâng la piept şi mă-nfior...

Din sfânta-mbrăţişare simt
Că eu sunt pruncul,
Iar Tu - al meu Mântuitor,
Primul drag colindător
În al inimii pridvor!

mmary spunea...

"Naşterea lui Hristos sa-ti fie de folos şi de mântuire sufletească."

Sarbatori fericite si binecuvantate impreuna cu Isus !:)

Marilena spunea...

Crăciun binecuvântat!

Laura spunea...

Un Craciun binecuvantat si un an nou plin de pace, sanatate si dragoste alaturi de toti cei dragi! :)))

adriana spunea...

SARBATORI FERICITE, CU HRISTOS PREZENT IN INIMILE NOASTRE!

Dana spunea...

Bucurie vesnica in inima ta si a celor dragi tie!