Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci
ce sângerează lumină.
Am ascultat de nu mai ştiu de câte ori înregistrarea cu Marcel Iureş!!! E suupeerbăăăă!!! Am scris textele a două dintre ele, pe care nu le ştiam deloc, şi care mi-au atins cele mai tainice adâncuri ale inimii! Mulţumesc, Sorin, pentru aceste crâmpeie de Cer! Fii binecuvântat!
,,Doamne, niciodată!"
Doamne, niciodată nu m-ai iubit mai mult ca acum Desculţ de orice pretenţie urc dealul suferinţilor Dar Te simt lângă mine pe drum...
Urc înainte tăcând...
Ce-i omul? Un ciorchine de dureri ce nu-şi găseşte pacea pe lume nicăieri...
Ce-i cerul?... Ceva ce-i prea departe când împrejur e-atâta sânge şi-atâta moarte
şi urc... şi plâng... şi-mi este cald în suflet... Tu, Doamne, eşti lângă mine, Mă priveşti şi m-auzi, Şi dinspre-nălţimi, parcă lumină s-ar face... Deşi nu preţuiesc mai mult ca firul de fum, simt că niciodată, Doamne, nu m-ai iubit mai minunat ca acum!
,,N-aş fi putut"
N-aş fi putut să înţeleg niciodată ce e cântecul dacă nuŢi-aş fi cântat Ţie , Doamne.
N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e plânsul Dacă nu aş fi plâns pentru cauza Ta, Doamne!
N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e Iubirea, Dacă nu m-ai fi iubit, Tu, Doamne!
N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e ura, Dacă nu m-ai fi cuprins în dragostea Ta.
Şi n-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce-nseamnă mângâiere Dacă nu m-ai fi mângâiat , Tu, Doamne!
Acum e de nespus bucuria mea, Pentru că le înţeleg pe toate!
Nu pot însă să-nţeleg De ce mă iubeşti aşa de mult?!...
Un comentariu:
Am ascultat de nu mai ştiu de câte ori înregistrarea cu Marcel Iureş!!! E suupeerbăăăă!!!
Am scris textele a două dintre ele, pe care nu le ştiam deloc, şi care mi-au atins cele mai tainice adâncuri ale inimii! Mulţumesc, Sorin, pentru aceste crâmpeie de Cer! Fii binecuvântat!
,,Doamne, niciodată!"
Doamne, niciodată nu m-ai iubit
mai mult ca acum
Desculţ de orice pretenţie
urc dealul suferinţilor
Dar Te simt lângă mine pe drum...
Urc înainte tăcând...
Ce-i omul?
Un ciorchine de dureri
ce nu-şi găseşte pacea pe lume nicăieri...
Ce-i cerul?...
Ceva ce-i prea departe când împrejur
e-atâta sânge
şi-atâta moarte
şi urc...
şi plâng...
şi-mi este cald în suflet...
Tu, Doamne, eşti lângă mine,
Mă priveşti şi m-auzi,
Şi dinspre-nălţimi,
parcă lumină s-ar face...
Deşi nu preţuiesc mai mult ca firul de fum,
simt că niciodată, Doamne,
nu m-ai iubit mai minunat
ca acum!
,,N-aş fi putut"
N-aş fi putut să înţeleg niciodată ce e cântecul
dacă nuŢi-aş fi cântat Ţie , Doamne.
N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e plânsul
Dacă nu aş fi plâns pentru cauza Ta, Doamne!
N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e Iubirea,
Dacă nu m-ai fi iubit, Tu, Doamne!
N-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce e ura,
Dacă nu m-ai fi cuprins în dragostea Ta.
Şi n-aş fi putut sâ înţeleg niciodată ce-nseamnă mângâiere
Dacă nu m-ai fi mângâiat , Tu, Doamne!
Acum e de nespus bucuria mea,
Pentru că le înţeleg pe toate!
Nu pot însă să-nţeleg
De ce mă iubeşti aşa de mult?!...
...De ce, Doamne?!...de ce?!...
Mulţumesc!
Trimiteți un comentariu