Încotro, omule...?

Iată o întrebare provocatoare care care pentru mulţi oameni rămâne fără răspuns. Unii dintre semenii noştri găsesc că este o prostie să crezi că după moarte mai există ceva. Alţii cred în existenţa iadului şi a raiului, dar nu fac deosebire între calea îngustă ce duce la rai şi cea largă, ce duce la iad. Există însă şi oameni care tresaltă de bucurie la o astfel de întrebare. Aceştia sunt adevăraţii creştini. Ei ştiu de unde vin şi încotro merg. Pentru ei moartea nu înseamnă sfârşitul omului, ci doar sfârşitul vieţii pământeşti, vemelnice şi începutul vieţii veşnice.

Ca şi moartea, raiul şi iadul sunt foarte reale.

Dacă moartea este urmarea păcatului strămoşesc, raiul şi iadul sunt urmarea actului justiţiar ce urmează după moarte, prin care se răsplăteşte sau pedepseşte fiecare suflet, în funcţie de ceea ce a făcut pe pământ cât a vieţuit în trup.

În timpul vieţii pământeşti omul îşi poate pregăti mântuirea, locul unde-şi va petrece veşnicia, deoarece moartea marchează limita până la cre omul îşi poate pregăti locul de Dincolo. După aceea nimeni nu-şi mai poate lucra propria mântuire: "Trebuie să lucrez până e ziuă lucrurile Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea când nimeni nu mai poate să lucreze" ( Ioan 9, 4)

Cum ne pregătim mântuirea?

Ce reprezintă pentru noi moartea şi încotro vom merge după aceea?

Încotro, omule...?

Spre rai, spre locul despre care Sf. Ap. Pavel spune: "...cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit şi la mintea omului nu s-a suit, pe acelea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" ( 1 Corinteni 2, 9), spre locul de linişte şi bucurie deplină? 

Sau spre iad, locul de osândă veşnică?

Încotro, omule...?

Pe ce cale te îndrepţi?

Cui îi slujeşti în această lume?

Fericitul Augustin spune că oricine nu este cu Hristos nu poate fi altundeva decât cu diavolul. Să luăm deci aminte la îndemnul Sf. Ap. Pavel: "... cu frică şi cu cutremur lucraţi la mântuirea voastră" ( Filipeni 2, 12), căci: "fiecare va primi plata după lucrul său" (2 Corinteni 5, 16).

Încotro, omule...?

De ce zăboveşti că răspunzi la această întrebare?

Sunt două alternative: raiul şi iadul. Astăzi, Dumnezeu ne întreabă: ÎNCOTRO ?... Iar Sfânta Scriptură ne sfătuieşte: "Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile" (Evrei 3, 7).

Astăzi ne mai putem alege destinaţia finală; mâine c-ar putea să fie prea târziu, iar faptul că nu am luat în seamă această întrebare ar însemna că suntem pierduţi pe veci.

Doamne Iisus Hristoase, nu ne părăsi în ceasul cel greu! Amin.