EU SUNT, NU VĂ TEMEŢI!

„Dar Iisus le-a zis: «Eu sunt, nu vă temeţi!»“ (Ioan 6, 20)

Domnul S-a numit El Însuşi: «Eu sunt Cel ce Sunt», «Cel ce Este», « Cel ce Va Fi» (Apoc. 1, 8 etc.), pentru ca totdeauna, în toate locurile şi timpurile, toţi credincioşii Lui să ştie că El Este (Evrei 11, 6). Domnul vorbeşte mereu şi ne spune: «Eu Sunt! Să ştiţi şi să vedeţi că Eu trăiesc veşnic. Eu Sunt neîncetat şi pretu-tindeni…»

Pentru ca cei credincioşi, ştiind că ESTE Dumnezeul lor, că ESTE Mântuitorul lor, că ESTE Mijlocitorul pentru ei, că ESTE El în orice loc şi că ESTE totdeauna Viu şi Prezent şi cu fiecare – să îndrăznească, să nu se teamă de nimic niciunul din ai Lui, niciodată şi nicăieri.

Nu vedem noi înşine oare cum El ESTE? Iată: au fost credincioşi din vremurile străvechi şi ei tot Lui s-au rugat, iar ei tot de El au fost ajutaţi. Au fost credincioşi în locuri felurite în acelaşi timp, s-au rugat în acelaşi timp şi au fost izbăviţi în chip felurit şi în aceaşi timp. Ei au simţit cu toţii că numai Hristos a făcut aceasta faţă de fiecare şi în alt fel.

În timp ce noi ne rugăm aici, alţii se roagă departe alt-undeva, dar fiecare simte că-i ascultat de Acelaşi Domn, Care este Hristosul nostru. Pentru că El ESTE în orice loc, în orice timp şi lângă oricine Îl caută din toată inima şi doreşte părtăşie cu El. Având aceeaşi putere biruitoare asupra oricăror împotriviri şi oricăror potrivnici.

Noi ne temem numai atunci când uităm că Hristos trăieşte pururea ca să mijlocească pentru noi (Evrei 7, 25). Inima noastră se tulbură şi se zbuciumă numai atunci când uităm că Hristos ESTE cu ai Lui şi că VA FI cu ei până la sfârşitul veacurilor (Mat. 28, 20). Ne temem numai atunci când nu credem în Cuvântul făgăduinţei Sale şi în adevărul mai tare ca orice, că El ESTE VIU şi VA FI VIU în vecii vecilor (Apoc. 1, 18; 5, 14).

Dacă Hristos n-ar fi, atunci n-ar mai fi nimic: n-ar fi nici cer, nici pământ, nici stele, nici soare, nici viaţă, nimic – căci toate sunt şi se ţin numai prin El (Col. 1, 17; Evrei 1, 3; 1 Cor. 8, 6).

Dar Hristos ESTE! Slavă veşnică Lui că El ESTE! E dovadă lumea care există pentru că El este, şi e dovadă Biserica Sa vie care există pentru că El există, şi e dovadă împlinirea rugăciunilor noastre pentru care mijloceşte El la Tatăl, şi sunt dovezi bucuriile din inimile noastre, din familiile noastre, din adunările noastre, şi e dovadă însăşi viaţa noastră, pentru că noi trăim nu-mai datorită faptului că Hristosul nostru trăieşte şi că El ne ţine (Fapte 14, 16-17).

Dar, vai, noi uităm adesea că Hristos ESTE! Uităm mai ales în primejdiile grele ale vieţii, şi mai ales în noaptea încercării, şi mai ales în mijlocul vânturilor şi al valurilor potrivnice adică tocmai atunci când ar trebui să fie mai puternică în inima noastră încredinţarea că El ESTE. Ne pierdem încredinţarea în Hristos, în existenţa şi puterea Lui, tocmai atunci când avem cea mai mare nevoie de ea. Iar atunci când vedem în jurul nostru numai valuri puternice, numai vânturi furioase, numai năluci înspăimân-tătoare, numai primejdii de netrecut, tocmai fiindcă nu avem credinţă neclintită în Hristos şi în intervenţia Lui izbăvitoare!

Simţindu-ne fără Hristos, inima noastră ajunge cuprinsă şi robită de frică. Frica măreşte totdeauna lucrurile, căci diavolul se folo-seşte de ea pentru a ne face să vedem primejdiile de mii de ori mai mari decât sunt; frica ne face să vedem primejdii şi acolo unde nu sunt deloc. Căci după ce aceste primejdii trec, vedem cât de mari le-am crezut şi cât de mici erau. Când avem inima cuprinsă de frică, tremurăm, ţipăm, fugim, minţim, tăgăduim, ne lepădăm fără ruşine şi fără cu-tremur. Căci frica este cel mai rău sfătuitor. Nici un slujitor al diavolului nu poate face, adesea, ce face frica.

Cine nu are o puternică încredere şi cine nu-şi aduce puternic aminte că Iisus ESTE, acela cade în ghearele ucigătoare ale fricii, iar un astfel de om se teme de orice şi ţipă de orice. Cu acesta, diavolul apoi face tot ce vrea.

Dragi ucenici încercaţi, nu uitaţi că Hristos EXISTĂ! Nu uitaţi aceasta niciodată! În orice primejdii şi pericole veţi ajunge, nu uitaţi că Hristos EXISTĂ şi că este cu voi, ca să vă scape! (Ier. 1, 8). Nu vă temeţi de nici o nălucă şi, mai ales, nu vă faceţi năluciri! Nu vă temeţi mai ales de nălucile pe care voi vi le faceţi în primejdii şi în întuneric!

Diavolul se luptă să vă facă să credeţi că primejdiile sunt mult mai mari decât sunt ele şi le umflă tare de tot spre a vă îngrozi, ca voi să cădeţi. După ce trece primejdia vedeţi şi voi cât de neîntemeiată v-a fost teama. Şi de multe ori vă este ruşine de voi înşivă că v-aţi temut atât de mult. Dar atunci e prea târziu.

De obicei primejdia de care te temi cel mai mult nici nu există. Doar diavolul îţi aruncă în minte gândul fricii. Apoi face să-ţi pătrundă în inimă groaza. Iar spaima apoi îţi deformează vederea. Nu mai vezi limpede, vezi numai năluci, lei, balauri, de care apoi te înfricoşezi până te pierzi de tot. Nu v-aţi temut voi oare de atâtea ori de năluci? Nu v-aţi îngrozit voi oare de atâtea ori de primejdii care de fapt nici nu existau? V-aţi gândit: acum trebuie să mi se întâmple aşa… trebuie să păţesc aşa… mă tem că voi fi aşa şi aşa… Şi de fapt nu s-a întâmplat nimic din tot ce vă temeaţi că va fi. V-aţi temut zadarnic, aţi tremurat degeaba, v-aţi înfricoşat de năluci, de ceea ce nici nu exista.

După ce au trecut toate, poate că aţi zâmbit şi v-aţi ruşinat. Dar până atunci aţi tras o mare frică! Dacă v-aţi fi încre-zut în Domnul că ESTE, aţi fi fost scutiţi de toate aceste cumplite chinuri şi năluciri care au înnebunit pe mulţi.

Ucenici ai Domnului Iisus, voi să nu vă temeţi! Câtă vreme Domnul Hristos există, voi nu trebuie să vă temeţi de nimic, să tremuraţi de nimic!

Cine se teme de Dumnezeu nu are nici voie şi nici nevoie să se mai teamă de nimic. Căutaţi numai să aveţi necurmat părtăşie cu Domnul! (Ps. 19). Nimic să nu vă rupă legătura puternică cu El. Aveţi încredere că nimic nu vi se întâmplă în nici un loc fără voia şi ştirea Lui, Care a rânduit şi rânduieşte totul! Duceţi o viaţă de rugăciune şi pregătiţi-vă cu veghere! Şi apoi nu vă mai temeţi de nimic!

Mai presus decât vuietul vânturilor năpraznice şi mai tare decât urletele valurilor este Domnul nostru Iisus (Ps. 93). Mai presus decât orice teamă şi decât orice vrăjmaşi puternici, voi să ascultaţi la glasul Lui cel dulce şi la încura-jarea lui Hristos, spunându-vă: «Eu SUNT cu voi, să nu vă temeţi!» (Mat. 28, 20).

O, Doamne Iisuse, Atotprezent şi Atotputernic, Te rugăm fii cu noi şi adu-ne aminte totdeauna de acest mare adevăr, până când inima mea se va încrede puternic în Tine şi va căpăta o nezguduită încredinţare în prezenţa şi puterea Ta faţă de noi în orice vreme. Stai totdeauna între noi şi primejdiile noastre, între noi şi vrăjmaşii noştri, între noi şi ispitele noastre şi scapă-ne cu puterea Ta de tot răul. Şi de cel văzut şi de cel nevăzut. Amin.

Traian Dorz, din HRISTOS – PÂINEA NOASTRĂ

sursa:http://comorinemuritoare.ro