sâmbătă, 22 octombrie 2011

Iubirea nu-ncetează



Iubirea nu-ncetează, o inimă când moare
vin alte şi-alte inimi s-o crească mai înalt,
 tot astfel când un suflet şi-ncheie-a sa lucrare
 Hristos, aceeaşi slujbă o trece celuilalt.

 Lumina nu sfârşeşte când soarele apune,
 ci trece mai departe de ape şi de munţi,
 tot astfel nu sfârşeşte divina-nţelepciune
Hristos, când cade-o frunte, o trece altei frunţi.

 Nici calea nu sfârşeşte când urmele-ncetează,
 vin alte urme-n urmă s-o calce mai frumos,
 tot astfel când o viaţă sfârşeşte dintr-o dată
 Hristos ridică alta, cu rod mai luminos.

 Cântarea nu-ncetează când cântăreţul cade,
 ea trece-n altă harfă, mai strălucită chiar,
 când un erou sfârşeşte luptând pe baricade
 Hristos ridică-n locu-i alt tânăr voluntar.

 …Trudeşte deci ’nainte şi luptă-te şi cântă,
 tu, slujitor şi preot şi-ostaş al lui Hristos,
eroică şi ’naltă va fi izbânda sfântă
 a luptei pentru care tu mori victorios

  de Traian Dorz

3 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Frumoasa poezie... :)

Ana Maria spunea...

Iubirea cheama iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa..

Sorin M. spunea...

Dan, Ana, multumesc de popas. Da, iubirea nu-nceteaza niciodata