“Cei care traiesc in orase trebuie sa stie ca tin de o biserica si de un preot anume si ca pentru orice trebuinta se vor adresa preotului respectiv. Daca nu mergem foarte des la biserica, sa facem macar efortul sa aflam care este biserica si care este preotul de care apartinem. Este bine sa-l cunoastem pe preot si sa avem la indemana telefonul acestuia pentru orice nevoie. Pentru buna randuiala si din alte ratiuni foarte insemnate, Biserica nu ingaduie sa apelam la serviciile altui, preot, decat in situatii de urgenta si mare nevoie. Crestinul trebuie sa stie ca el apartine unei comunitati crestine, unei parohii, ca unei familii, ca are biserica si preotul lui. Preotul nu este un prestator de servicii ci este “parintele” acestei familii. Daca pe prestatorii de servicii de orice natura ii putem schimba la nevoie, pe parinti nu ii putem schimba si trebuie sa ne multumim cu cei pe care ni i-a dat Dumnezeu.”“Daca nu se poate mai des, se face sfestanie in casa, cel putin o data pe an. Mai in toate partile se obisnuieste ca aceasta sfestanie anuala sa se faca in Postul Mare care premerge sarbatoarea Sfintelor Pasti. Cei mai multi dintre credinciosi solicita savarsirea acestei sfestanii in luna martie. Singura explicatie a acestei preferinte este legata de faptul ca, indiferent cand sunt Sfintele Pasti, luna martie este cuprinsa in Postul Mare, de aici si vorba populara ca “martie nu lipseste din post”. Deci, nu luna martie in sine este o luna in care este bine sa se faca sfestanie, ci Postul Mare este o perioada potrivita pentru aceasta slujba in casa.
De ce in post? Mai intai trebuie sa spunem ca este bine sa facem sfestanie in post pentru ca in aceasta perioada cei ai casei sunt mai pregatiti sufleteste, datorita postului si a rugaciunilor din aceasta perioada, dar si datorita faptului ca acum credinciosul se straduieste mai mult ca oricand sa se lepede de deprinderile rele, de rautati si pacate, si sa se ingrijeasca mai mult de suflet, sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Desigur, oricare din posturile de peste an randuite de Biserica sunt potrivite pentru savarsirea sfestaniei, dupa cum, se recomanda acest lucru si pentru zilele de post de peste saptamana, miercurea si vinerea. Cine doreste, este bine sa savarseasca sfestanie in toate posturile. Cine nu poate, sa o faca cel putin in Postul Mare.”
“Adeseori, vin credinciosi la biserica si se plang de faptul ca de la un timp totul le merge rau in casa, totul parca merge pe dos, nu mai este liniste, intamplarile rele se tin lant, nimic nu le mai reuseste. Alteori, nelinistea este insotita si de o frica continua inexplicabila, resimtita mai ales de copii si de membrii de gen feminin ai familiei si de sentimentul vecinatatii a ceva rau. Trebuie stiut ca lucrarea diavolului si a duhurilor rele imbraca forme dintre cele mai diverse, de la raul care este atat de firesc si obisnuit incat este trecut drept lucru bun pana la situatiile cele mai evidente si infricosatoare de demonizati, adica de oameni stapaniti de demoni. Acestea sunt situatii cand trebuie sa chemam preotul pentru a savarsi slujba prevazuta de Biserica “pentru casa care este stapanita de duhuri rele”.
“Nu trebuie sa ne indoim deloc de existenta si de posibilitatea acestor lucrari diavolesti prin intermediul oamenilor rai. Sunt prea multe marturii in jurul nostru pe care nu le putem ignora. De altfel, daca n-ar fi fost posibile, Biserica n-ar fi randuit slujbe impotriva lor. Inca o data, credinciosul care participa la viata Bisericii, care stie de Sfanta Liturghie, de spovedanie si impartasanie, care se insemneaza cu semnul crucii, acela nu trebuie sa se teama de farmece si de oricare alt fel de lucrare diavoleasca.”
“Icoana mostenita de la parinti este una dintre cele mai de pret mosteniri. Ea are rolul de a ne lega de parintii si stramosii nostri prin cea mai trainica legatura, cea a credintei. Icoana veche, in fata careia s-au rugat parintii, bunicii si strabunicii nostri poarta incarcatura credintei si rugaciunilor acestora. Continuitatea credintei este un element foarte pretios pentru spiritualitatea ortodoxa. De aici si aprecierea deosebita pe care o acordam traditiei.Nu trebuie sa renuntam la icoanele mostenite pentru nimic in lume. Avem datoria de a le lasa mostenire sfanta si testament al credintei copiilor si nepotilor nostri. Daca nu am mostenit o icoana, putem sa ne ingrijim noi ca in familia noastra sa intre o icoana de pret pe care sa o lasam mostenire. Nimic mai frumos decat sa auzi: “Aceasta icoana o am de la mama mea” sau “de la bunica mea”!... Este bine sa avem in fiecare camera cate o icoana. Locul icoanei in casa este pe peretele de rasarit. Pe peretele cu icoana nu trebuie sa mai punem nimic altceva, pentru ca atentia noastra sa nu fie atrasa de alt lucru atunci cand ne rugam in fata icoanei si pentru ca nu este bine sa punem alaturi de icoana lucruri care nu au legatura cu aceasta.”
“Cele mai multe dintre casele crestinilor au amenajat un loc anume, un coltisor pentru rugaciune. Acesta este intr-un loc mai ferit din casa, desigur tot in partea de rasarit, in jurul unei icoane. Este un fel de altaras unde se pastreaza toate lucrurile sfintite din casa. Aici pastram aghiasma mare, apa sfintita de la sfestanie, anafora, tamaia, lumanarile, busuiocul, salcia sau frunza de nuc aduse de la biserica de Florii sau de Rusalii. Se poate amenaja ca un fel de dulapior de colt sau de perete, deschis, unde putem pune icoana si toate celelalte. Tot aici trebuie sa avem o masuta mica sau un analog mic (ca cel de la biserica pe care se citeste Sfanta Evanghelie), pe care vom pune cartea sau cartile noastre de rugaciune.”
“In casa crestinului este bine sa existe cel putin cateva carti foarte necesare. Vom aminti aici pe cele mai importante dintre acestea, pe care omul credincios trebuie sa se ingrijeasca sa le procure, in felul acesta el isi va forma o mica biblioteca pe care este bine sa o aseze aproape de coltul de rugaciune….Este bine sa ne obisnuim ca dimineata si seara inainte de culcare sa citim putin din Biblie, pentru ca gandul nostru sa poarte peste zi un cuvant sau o invatatura a Mantuitorului, iar noaptea, mintea sa odihneasca, la fel intr-un cuvant al lui Dumnezeu. Nimeni, stiutor de carte sau chiar nestiutor, nu poate sa fie iertat daca n-a citit macar o singura data Biblia sau cel putin Noul Testament.”
Preot Constantin Coman
Din cartea “ Ce trebuie sa stim despre casa crestinului”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu