Cine merge după soare şi vede numai ceea ce-i arată soarele, acela n-a făcut încă nici un pas înlăuntrul cercului fiinţei, ci, privind puternic şi mult asupra curţii din faţa muzeului, a uitat să intre în muzeu.
Cine umblă după soare şi, râzând ziua întreagă, se sprijină din trandafir în trandafir, după apusul soarelui se va întoarce plângând, sprijinindu-se din spin în spin.
Soarele ne descoperă slovele; raţiunea ne învaţă să citim cuvintele, însă numai Dumnezeu face legătura dintre cuvinte şi înţelesul lor.
Viaţa ne învaţă cele trecătoare, moartea întăreşte învăţătura vieţii, iar Dumnezeu înlătură amândouă învăţăturile.
Viaţa ne numără zilnic prin fapte; moartea ne ameninţă zilnic cu coasa legii, iar Adevărul ne îmbărbătează zilnic: „Nu vă temeţi; eu v-am pregătit un loc de cinste mai presus de fapte şi am rupt coasa legii".
Sfântul Nicolae Velimirovici
din "Învăţături despre bine şi rău", Editura Sofia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu