“Iată, Eu cu voi sunt…” îmi sunt atît de scumpe ca şi “Hristos a înviat!”

Bucuria Învierii nu este numai un Hristos care a înviat a treia zi şi S-a înălţat la ceruri, unde şade de-a dreapta Tatălui, ci este, mai ales, un Hristos care petrece cu noi. Eu simt bucuria Învierii mai ales într-un Iisus viu, care petrece cu mine.

Cât timp am fost la şcoală, dascălii mi-au vorbit despre un Iisus Hristos care a trăit pe vremea lui August Împăratul: a vorbit frumos, a suferit, a murit şi a înviat a treia zi şi şade de-a dreapta Tatălui. Mare folos duhovnicesc n-am avut din aceste lecţii. Acest Iisus nu era al meu. Era mai mult al istoriei; Îl vedeam mai mult în lumina istoriei.

Mai tîrziu, mi s-au spus şi mai multe lucruri despre Iisus Hristos. În Teologie am învăţat pe larg, temeinic şi cu ştiinţă despre toată viaţa şi învăţăturile lui Iisus Hristos. Dar nici din această şcoală n-am ieşit cu Hristos al meu. Eu L-am aflat pe Domnul numai cînd El “S-a arătat mie”, ca să mă încredinţeze că este viu şi că petrece cu mine. În izbeliştile şi furtunile vieţii, Domnul mi S-a arătat mereu, şi azi, şi mîine, pînă în clipa cînd am aflat că este viu, şi am strigat: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

Domnul mi s-a aratat mereu şi m-a încredinţat mereu despre învierea Lui, pînă în clipa când am înţeles că El este un Iisus viu… Că El este un Mântuitorul meu… Că El bate la uşa inimii mele şi vrea să petreacă cu mine.

Eu cred în Domnul Iisus nu pentru că mi se spune că este aşa şi aşa şi că a făcut asta şi asta, ci pentru că eu însumi am aflat că El lucrează şi face şi azi lucrări minunateîn sufletul şi în viaţa noastră.

Eu cred în Învierea Domnului nu numai pentru dovezile ce ni le aduc Scriptura şi natura, ci cred pentru că El Însuşi “mi S-a arătat” şi m-a încredinţat că este viu şi lucrează în sufletul meu. Bucuria Paştilor pentru mine nu este numai vestea că a înviat Domnul. Ci este, mai ales, un Iisus viu, Care petrece cu mine, vorbeşte cu mine, Se îngrijeşte de mine, mă sfătuieşte, mă mustră, mă şi bate cînd trebuie… Un Iisus care are grijă de mine ca de un copil al Lui.

Pentru mine, cuvintele Domnului: “Iată, Eu cu voi sunt…” îmi sunt atît de scumpe ca şi “Hristos a înviat!” Eu cred într-un Iisus nespus de bun şi de scump nu pentru că îmi spune Evanghelia acest lucru, ci pentru că am gustat eu însumi din dulceaţa şi bucuriile unei vieţi trăite cu Domnul….

Sunt atâţia şi atâţia creştini care cunosc toată istoria şi viaţa Mântuitorului. Ştiu tot anume cum S-a născut, ce a învăţat, cum a murit, dar, vai, ei nu cunosc fiorul deosebit al acestei vieţi, ei nu-L cunosc pe Mântuitorul şi nu trăiesc o viaţă cu El. Sunt atâţia şi atâţia învăţaţi mari în ştiinţele teologice. Ei ştiu în evreieşte şi în greceşte toate Scripturile; ei cunosc toată istoria şi filozofia Scripturilor, dar, vai, Duh nu este în gura lor şi în predica lor. Ei nu pot mişca un suflet pentru Domnul, pentru că nu trăiesc o viaţă cu Domnul, nu sunt dospiţi de Duhul Evangheliei.

Eu nu cred numai într-un Iisus Hristos care şade de-a dreapta Tatălui, ci cred mai ales într-un Iisus care umblă şi azi pe drumuri, din sat în sat, din oraş în oraş, de la suflet la suflet. Eu cred într-un Iisus Care bate la uşa inimilor. Eu cred într-un Iisus viu, care bate la uşa inimii tale, dragă cititorule, şi cere să intre în inima ta şi-n viaţa ta. Eu cred într-un Iisus Care vrea să fie al tău, vrea să petreacă în casa ta, vrea să vorbească cu tine, vrea să-ţi fie ajutor, sfătuitor, cârmuitor, stăpân şi Mântuitor.

Bucuria Învierii tocmai aceasta trebuie să-ţi fie. Din mormântul Golgotei, a înviat a treia zi un Mântuitor al tău, Care vrea să petreacă cu tine până la sfârşitul vieţii tale. (…)

Să-L primeşti pe El şi să trăim cu El, căci fără El nu putem face nimic, decât păcate şi răutăţi.

Părintele Iosif TRIFA