marți, 15 aprilie 2014

Marţi în Săptămâna Patimilor

Marţi în Săptămâna Patimilor se face pomenirea pildei celor zece fecioare din Evanghelie, iar în cântările Deniei găsim şi referiri la pilda talanţilor.

„Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este, şi ne vom despărţi de la acestea de aici. Până când ai vreme, trezeşte-te, grăind: Greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pe smochinul neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-te, Hristoase, spre mine, cel ce grăiesc cu frică: Să nu rămân afară din cămara lui Hristos.“
„De lenea sufletului meu dormind eu, Mire Hristoase, n-am agonisit candelă aprinsă din fapte bune şi m-am asemănat fecioarelor celor nebune, trândăvindu-mă în vremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale! Ci, scuturând somnul meu cel întunecat, scoală-mă şi mă bagă în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înţelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc şi strigă neîncetat: Doamne, mărire Ţie.“

„Veniţi, credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul darului după măsură. Unul să aducă înţelepciune prin lucruri bune; iar altul să săvârşească slujba luminării, să-şi împărtăşească credinciosului cuvântul său, celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi credincioşi ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpâneşti. Căreia ne învredniceşte pe noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.“
(Denia de Marţi, în Săptămâna Patimilor (Luni seara)


( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

Ce învăţăm din pilda celor zece fecioare?
“Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit (…)
“Untdelemnul din candelele fecioarelor intelepte putea sa arda cu tarie multa vreme. Deci aceste fecioare, cu candelele lor aprinse au putut sa-si intalneasca Mirele, care venea la miezul noptii. Impreuna cu El, au putut intra in camara de nunta a bucuriei. Insa cele nebune, desi s-au dus sa mai cumpere untdelemn atunci cand li s-au stins candelele, nu s-au putut intoarce la timp si au gasit usa deja inchisa. Piata este viata noastra; usa de la camara de nunta care s-a inchis si impiedica drumul catre Mire este moartea omeneasca; fecioarele intelepte si cele nebune sunt sufletele crestinilor; untdelemnul nu este fapta buna, ci harul Prea Sfantului Duh dobandit prin fapte bune si care preschimba sufletele dintr-o stare la cealalta – de la starea stricacioasa la starea nestricacioasa, din intuneric la lumina, de la staulul existentei noastre (unde patimile sunt legate precum animalele fara de minte si ca fiarele salbatice) in templul Dumnezeirii, in luminoasa camara de nunta a vesnicei bucurii intru Hristos Iisus, Domnul nostru, Ziditorul, Izbavitorul si vesnicul Mire al sufletelor noastre.
Ce mare este mila Domnului pentru mizeria noastra, adica neatentia noastra fata de grija pe care ne-o poarta, atunci cand Domnul spune: “Iata, Eu stau la usa si bat” (Apocalipsa 3:20), intelegand prin “usa” cursul vietii noastre care nu a fost inca oprit de moarte! O, cat as vrea, iubitorule de Dumnezeu, ca in aceasta viata sa fii pururea in Duhul lui Dumnezeu! “In ceea ce va voi afla, in aceea va voi judeca,” graieste Domnul.
Vai noua daca El ne gaseste prea-incarcati de grijile si necazurile acestei vieti! Caci cine va putea sa duca supararea Sa, cine va suporta mania fetei Sale? De aceea s-a spus: “Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita.” (Marcu 14:38), adica sa nu va lipsiti de Duhul lui Dumnezeu, caci privegherea si rugaciunea ne aduc harul Sau
(Sfântul Serafim de Sarov - sursa aici )

Ce trebuie să înţelegem prin talanţi?


Talantul este o ,,moneda" cu care se lucrează spre îmbogăţirea, spre înmulţirea a ceea ce avem în sufletul nostru: în credinţă noi avem cel puţin un talant, unii poate au 2, alţii poate au 5, după cum i-a înzestrat Bunul Dumnezeu.
Ceea ce trebuie să avem noi în vedere şi ce trebuie să facem noi, este să nu ne mulţmim doar să păstrăm ceea ce am primit, ci să lucrăm cu ceea ce am primit ca să se înmulţească binele în sufletul nostru, în viaţa noastră şi în viaţa altora (,,Fiecare după darul pe care l-a primit, slujiţi-vă unii altora ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu" -1 Pt. 4,10).
Se ştie că ceea ce faci te şi face. Adică fiecare dintre noi suntem ceea ce am realizat în afară şi înăuntru, fiecare dintre noi devenim ceea ce am acţionat.
Orice faptă bună care o facem, este şi a noastră şi a altuia.
Orice faptă bună pe care o facem pentru altul ne rămâne şi nouă.
Orice faptă bună pe care o facem, ne realizează pe noi înşine, aşa încât fiecare dintre noi suntem şi rezultatul acţiunilor noastre, a lucrărilor noastre.
Avem fiecare daruri de la Dumnezeu să le folosim. Să le folosim lucrând cu ele. Să le folosim acolo unde este datoria, acolo unde suntem în măsură de ele. Să folosim darurile Lui Dumnezeu pe care le avem, ca să adăugăm la ele ceea ce se poate adauga prin împlinirea binelui în această lume. La sfârşit va veni vremea să dăm socoteală înaintea Celui ce ne-a dat nouă darurile. Şi dăm socoteală înaintea Lui Dumnezeu de ce am primit şi de ceea ce am adăugat.
Să fim cu luare-aminte ca să se poată spune fiecaruia dintre noi:
,,Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău "
( Arhim. Teofil Paraian - continuarea aici )

IISUSE BLAND

Iisuse blând, în faţa Ta
smerit mi-aplec inima mea!

Tu sui acum un greu calvar
şi vei răbda un chin amar.

Vei suferi, Iisus iubit,
lăsat DE-AI TĂI şi părăsit.

Cununi de spini vei suferi
şi VEI TĂCEA când Te-or lovi.

Te vor lovi, Te vor scuipa,
TU VEI IUBI – ŞI VEI TĂCEA.

Pe Cruce-apoi Te-or răstigni,
TU VEI IERTA ŞI-I VEI IUBI.

Vei suferi şi vei ierta
PĂCATUL MEU plătind aşa,

Păcatul meu şi-al lumii-ntregi
prin moartea Ta să ni-l dezlegi.

ÎN LOCUL NOSTRU vei răbda,
să poţi PE TOŢI a ne scăpa...

... Iisuse Bun, Îţi mulţumesc,
o, cum să-Ţi spun cât Te iubesc!

Pe veci, Iubit Mântuitor,
doresc să-Ţi fiu ascultător.

Şi să-mi ajuţi Te voi ruga
SĂ FAC mereu DOAR VOIA TA!

autor Traian Dorz - Cântarea îngeraşilor, p. 53

Un comentariu:

Miriam spunea...

Nu-mi doresc nimic mai mult decât să am acea înţelepciune şi iubire de a-L aştepta pe Mire aşa cum se cuvine: cu candela arzând şi cu braţele pline de rod...

Fecioară înţeleaptă

Fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă
ce treaz-aştepţi într-una pe Mirele slăvit
se lasă înserarea pe faţa zilei stinsă
iar faţa Lui slăvită nici azi n-a răsărit.

Pe cerul larg răsare puzderie de stele
frumoşii Lui luceferi răsar în lung şi-n lat
dar nici în seara asta nu vezi venind prin ele
Luceafărul iubirii şi Soarele-aşteptat.

Se-ntinde ca o mreajă a somnului ispită
lumina să ţi-o stingă, vegherea să ţi-o ia
dar suflet alb păstrează-ţi nădejdea neclintită
căci lupta aşteptării curând se va-ncheia.

Cu candela credinţei aprinsă, o, fecioară
rămâi spălându-ţi ochii prin lacrimi de-orice somn
în haina curăţiei, frumoasa ta comoară
aşteaptă cu răbdare pe-al slavei dulce Domn.

Veghează, mai veghează, mai sufere o clipă
în candela sleită mai toarnă-ţi untdelemn
vor trece toate-acestea, vor trece-aşa de-n pripă
cum n-ar fi fost vreodată, când El va face-un semn.

Dorm toţi? — O, nu-i nimica! — tu rabdă şi veghează;
Plângi mult? — e grea vegherea, El ştie tu cât plângi.
Dar iată Răsăritul, cum tot se luminează
şi-obrazul tău cu lacrimi în slavă ţi-l răsfrângi.

Răsare faţa dulce a Celui care vine
iar Harul într-o clipă pe veci te-a mângâiat,
— Cu ce cununi măreţe de sori şi stele pline
îţi va-mbrăca El faţa ce-a plâns şi-a privegheat!

Traian Dorz


Mă gândesc cât de mult se pot ajuta creştinii între ei, ca să înainteze spre Cer, dar până la un punct, până în acea ultimă clipă când Mirele este gata să apară. Atunci nu mai putem da şi nu mai putem lua ulei pentru candele..totul trebuie din timp...Parcă e un pic trist...Dar, Mirele Ceresc trebuie aşteptat fiind gata pregătiţi. Mi-amintesc de fiica mea, era gata cu o oră înainte de a veni mirele ei :) S-a trezit din zori să se pregătească...