... Pe când uşile erau încuiate

-->

„În seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica iudeilor, a venit Iisus, a stătut în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace Vouă!” ( Ioan 20: 19)

O, cât de încuiate de necredinţă, de formalism şi de rătăciri erau uşile omenirii când a venit Hristos, trecând prin ele şi aducând sufletelor care L-au primit „pacea Lui nouă”, unică şi adevărată! Cât de încuiată era inima noastră, mintea noastră, toată fiinţa noastră când Iisus, prin Cuvântul şi Duhul Său, a răzbătut prin ele şi a făcut în noi minunea naşterii din nou!

Marea transformare care ne-a dat pacea iertării pacatelor trecutului. Pacea cunoaşterii despovărate. Pacea încrederii în puterea şi mântuirea Lui!

Cât de încuiate sunt încă uşile multor religii, despărţitoare a sufletelor de Hristos!

Cât de încuiate sunt purtările multora, chiar creştini, faţă de alţi fraţi ai lor!

Cât de încuiate sunt adesea uşile libertăţii Evangheliei!

Uşile mărturisirii Cuvântului; uşile adunărilor unora!

Şi cât de strâmtoraţi, de trişti, de înspăimântaţi, de apăsaţi şi de amărâţi stăm adeseori şi noi înapoia acestor încuiate uşi!

Dar slăvit să fie domnul, care prin marea Putere a Învierii sale, a străbătut prin toate aceste uşi, umplându-ne inimile cu o cerească bucurie – şi va mai străbate,

revărsându-ne nouă strălucita şi liniştitoarea Lui pace ca o înviere din morţi!

Pe când uşile erau încuiate de frică, a venit Iisus la ucenicii Săi cei strâmtoraţi şi într-o încăpere ameninţată.

Pe când uşile erau încuiate de ameninţări, a venit şi Duhul Sfânt peste credincioşii Învierii, împuţinaţi de prigonitorii lui Iisus.

( Fapte 1: 14 şi 2: 1 )

Pe când uşile erau atât de încuiate de disperare, de slăbiciune, de silnicie, a venit Iisus de atâtea ori, aducând eliberarea, bucuria şi biruinţa tuturor apăsaţilor Lui.

În ceasul când ei nici nu se aşteptau

Şi în felul în care ei nici nu se puteau gândi.

Minunile lui Dumnezeu s-au petrecut totdeauna pe neaşteptate şi pe negândite.

Din momentul când noi credem în Hristos, trebuie să credem şi în minuni.

Credincioşii cred în minuni deoarece cred în Hristos, care are nu numai puterea de a le face, ci are şi dorinţa, şi bucuria de a le săvârşi, pentru izbăvirea alor Lui, când orice alte uşi par închise. Şi când orice altă izbăvire pare pierdută.

Oricât de închisă ar fi o uşă,

oricât de puternică ar fi o mână care o închide şi care o ţine închisă,

oricât de greu să fie zăvorul care apasă şi împiedică deschiderea uşilor noastre spre libertate, spre lumină, spre bucurie, suflete al meu şi credinciosule al lui Iisus, nu dispera. Nu-ţi pierde încrederea. Nu-ţi îngropa nădejdea:

Hristos a Înviat,

Hristos e Viu,

Hristos e Atotputernic

şi Hristos are nu numai puterea, ci şi plăcerea de a trece prin aceste uşi încuiate ca prin nimic. Şi să ni le deschidă larg şi nouă. O, de câte ori s-a petrecut acestea! O, de câte ori ne-am pomenit faţă în faţă cu El tocmai în timpul şi în locul unde credeam mai puţin sau nici nu puteam crede deloc!

N-ai avut şi tu oare, dragă suflete al meu, atâtea astfel de dovezi? Ba da! Deci crede oricum!

„Pace vouă”, le-a zis Iisus.

Şi, în timp ce Cuvântul Lui vestea această pace ucenicilor, Duhul Său şi Prezenţa Sa le-o şi dăruia inimii deplină şi întreagă.

Din clipa aceea, vremea Păcii şi împărăţia Păcii lui Iisus începea prin vestirea Cuvântului şi prin puterea Duhului Sfânt.

Pacea în ai Lui şi pacea între ai Lui este lucrarea Cuvântului şi a Duhului Ceresc.

Oriunde un suflet sau o lucrare ascultă Cuvântul şi priomeşte Duhul lui Iisus, primul semn este cp acolo se aşează şi începe să domnească împăcarea şi pacea ( Matei 10: 13).

Cine zice că este credincios, dar nu trăieşte pacea în Dumnezeu şi pacea între ai Săi, acela se înşeală singur.

Unde intră Hristos, acolo intră pacea; şi cine este în Hristos este un fiu al păcii ( Luca 10: 6)...

Suflete al meu şi frate al meu, nu te lăsa nici tu nicodată apăsat de mâhnire,

nici descurajat de ameninţare,

nici înşelat de amăgitori!

Hristos va schimba curând în fericire negrăită apăsarea inimii tale...

Hristos poate face aceasta!

Timpul Lui a şi început.

Ziua Lui e ca şi sosită. Ajută-L şi tu, în tine şi între ai tăi.

Mărire Învierii Tale, Iisuse Doamne, mărire Ţie!

Traian Dorz

din cartea „Hristos Mântuitorul nostru”, p. 109 - 112