"Straja sufletului este gândul vieţuirii binecredincioase, întărit de frica de Dumnezeu, de harul Duhului, de fapte bune." (Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1982)
"Sufletul care s-a născut din nou prin puterea lui Dumnezeu trebuie să crească până la măsura vârstei duhovniceşti în Duhul, adăpat neîncetat cu sudoarea virtuţii şi cu dărnicia harului. Pentru ca, precum firea trupului pruncului nou născut nu rămâne în vârsta fragedă, ci hrănit cu mâncările trebuitoare sufletului, după legea firii, înaintează spre măsura ce-i este rânduită, aşa se cuvine şi sufletului născut de curând." (Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1982)
,,Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi: sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este modelul pe care trebuie să-L pictăm."
"Cei ce nu au pornit încă pe calea cea strâmtă şi cu chinuri nu au nevoie de nimic altceva decât de hotărâre iar cei care umblă deja pe ea trebuie să o străbată cu răbdare şi cu mulţumire"
"Dacă ai primit pe Dumnezeu în tine şi te-ai învrednicit să fii fiu al Lui, atunci arată că în tine se află Cel Ce te-a născut"
"Înţelepciunea văzută în cele create este discurs deşi nearticulat"
„Iar pricina iubirii (αγάπη - agape) lor (sufletelor) este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται - trehontai) fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι - epecteinomenai) spre ceea ce este înainte şi uitând ceea ce era în urmă. «Căci pe urma Ta, spre mireasma mirurilor tale vom alerga». Dar unii, care încă nu au atins perfecţiunea virtuţii, făgăduiesc să alerge spre ţelul pe care mirosul parfumului îl arată. Sufletul mai desăvârşit însă, tinzând mai cu ardoare (επεκθα σφοδρότερον – epecta sfodroteron) spre ceea ce este înainte, a ajuns deja la ţinta spre care este orientată cursa şi se învredniceşte de comorile din cămări.” (Sf. Grigorie de Nyssa, „Tâlcuire amănunţită la Cântarea Cântărilor”, trad. Pr. D. Stăniloae, în PSB 29, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982,)
„ceea ce se naşte aşa nu e dintr-o pornire străină cum se întâmplă cu naşterile trupeşti, ci o astfel de naştere se face prin liberă hotărâre; astfel, într-un fel oarecare, suntem propriii noştri părinţi, născându-ne pe noi înşine aşa cum voim din voinţa noastră spre un chip pe care vrem să-l alegem”.(Sf. Grigorie de Nyssa - „Despre viaţa lui Moise sau despre desăvârşirea în virtute”, trad. Pr. Ioan Buga, în PSB 29, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 39; SC p. 53; PG XLIV 328 B; cf. „Marea cuvântare catehetică”, cap. XXXIX, trad. Pr. D. Cristescu şi N. I. Barbu, Bucureşti, 1947, p. 105 sq.)
„Întrucât fiecare natură atrage către sine ceea ce îi este înrudit, iar omenirea e întrucâtva înrudită cu Dumnezeu, deoarece poartă în sine asemănarea cu originalul, sufletul este atras în mod firesc către ceea ce este firesc şi înrudit cu el; căci Dumnezeu păstrează cu orice preţ ceea ce e al Său”.( Sf. Grigorie de Nyssa, „Despre suflet şi înviere”, trad. Pr. G. Teodorescu, Ed. Herald, Bucureşti, 2003, p. 61 )
„Cine e de aşa fel între cei aleşi, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos, de la gândurile coborâte din văi, pe muntele duhovnicesc al vederii înalte? Căci e vorba de muntele care s-a ridicat peste toată umbra colinelor răutăţii şi care, luminat din toate părţile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din cere se văd toate câte rămân nevăzute celor închişi în vale…Să alergăm deci şi noi în urcuş…”.(Sf. Grigorie de Nyssa - Despre Fericiri, I, p. 333-334)
,,Noi Îl numim pe Dumnezeu
"Viaţa veşnică şi veselia negrăită din ceruri o dăruieşte harul Duhului, dar vrednicia de a primi darurile şi de a se bucura de har o dă dragostea de osteneli a credinţei."
"Cel ce doreşte a se face casnicul cuiva trebuie să ia prin imitare chipul aceluia al cărui casnic se face. Drept aceea e de trebuinţă ca şi aceea care doreşte să fie mireasa lui Hristos să se facă, după putere, asemenea frumuseţii lui Hristos prin virtute. Căci nu se poate uni cu lumina niciodată cel ce nu se luminează de lumina aceea."(Sfântul Grigorie de Nyssa - Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată)
„Sufletul care se uneşte cu Dumnezeu nu se mai satură de ceea ce gustă. Cu cât se umple mai mult de gustare cu atât se aprinde mai mult de dorinţă” ( Sf Grigorie de Nyssa, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, PSB 29, EIBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 126).
,,Sufletul condus ca o mireasă trebuie ridicat pe umeri , ca să nu fie călcat de trup,ci să stăpânească peste greutatea trupului...aflăm de harul luminător al Botezului, prin care ne facem copii , nesprijinindu-ne pe pământ, ci fiind duşi de aici spre viaţa cerească. Iar viaţa ni se face umbroasă şi înrourată, strângându-se arşiţa prin umbreluţa virtuţii” ( Sfântul Grigorie de Nyssa,Tâlcuire la Cântarea Cântărilor,în P.S.B.,nr.29,pag.136 )
,,Odată,ce virtutea este străină de patimă,nu mai pot fi amândouă la un loc” ( Sfântul Grigorie de Nyssa,Tâlcuire la Cântarea Cântărilor,în P.S.B.,nr.29,pag.159 )
"Darul harului se măsoară cu ostenelile celui cel primeşte" ( Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre voinţă, în P.S.B., nr.29, pag. 459 )
„Ieşiţi, deci, zice mireasa către tinere, şi faceţi-vă fiice ale Sionului, ca de pe acest loc de observaţie (căci aşa se tâlcuieşte Sionul) să puteţi privi vederea minunată: pe Mirele purtător de cunună. Iar împletitorul acestei cununi este Iubirea, pe care fie că o va numi cineva maică, fie iubire, nu va greşi. Căci, după cuvântul lui Ioan, Dumnezeu este iubire. Iar despre această cunună, mireasa spune că El se veseleşte, bucurându-se de această podoabă de nuntă” (Sfântul Grigorie de Nyssa,Tâlcuire la Cântarea Cântărilor)
"Straja sufletului este gândul vieţuirii binecredincioase, întărit de frica de Dumnezeu, de harul Duhului, de fapte bune. Căci, cel ce şi-a înarmat sufletul său cu acestea respinge uşor atacurile tiranului, adică viclenia şi pofta, mândria, mânia, pizma şi toate mişcările viclene ale răutăţii dinăuntru. Acela care cultivă virtutea trebuie să fie simplu şi neclintit, plugărind numai roadele vieţuirii binecredincioase şi neabătându-şi niciodată viaţa spre căile răutăţii şi nedespărţindu-şi gândul de la vieţuirea bine-credincioasă a credinţei, ci să fie de un singur fel, drept şi necercat de patimile ce se află în afara drumului său" (Sfantul Grigorie de Nyssa, Scrieri, Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, 1982)
"Definiţia fericirii omeneşti constă în asemănarea noastră cu Dumnezeu." (Sf. Grigorie de Nissa - „La titlurile psalmilor” - Seria PSB, Scrieri, partea a II-a- EIBMBOR, București, 1998)
"Natura ingereasca netrupeasca este invizibila. Ea locuieste in tinuturile de dincolo de univers si de dincolo de ceruri intrucat acest loc este potrivit cu natura ei. Natura inteligibila, natura ingerilor este usoara, curata si fara vreo pata; ea se misca cu usurinta; ea are un corp ceresc usor si delicat; ea se afla totdeauna in miscare".
"Fericirea este cuprinsul tuturor celor ce se înţeleg prin numirea de bine şi din care nu lipseşte nimic din cele ce răspund dorinţei după bine. Potrivnică fericirii este nefericirea, starea necăjită adusă de împrejurările întristătoare şi nevrute. Iar starea de suflet a celor aflaţi în fiecare din cele două este potrivnică una alteia: cel fericit se bucură de cele de care se face părtaş spre folosire; cel necăjit e întristat şi îndurerat de cele ce i se întâmplă".
"nu poate trăi fără lacrimi cel ce înţelege cu adevărat lucrurile. Doar cei ce n-au nici o cunoştinţă de bunătăţile de care a fost lipsită firea noastră îşi petrec viaţa de aici în plăceri".
"Părtăşia la cele bune e năzuită de toţi la fel, atât de duşmani, cât şi de prieteni. Dar voinţa de a te împărtăşi de dureri e proprie celor stăpâniţi de iubire. (...) Iar mila naşte în chip firesc iubirea în cei ce se împărtăşesc de ea." (Sfântul Grigorie de Nyssa - Tâlcuire la "Fericiri")
"Dumnezeu, nu arată tot adâncul lucrărilor Sale privirilor noastre în această viaţă, tocmai pentru ca să verifice credinţa noastră, adică să se vadă în ce măsură fiecare dintre noi crede în El şi lucrează mântuirea" (Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele Cuvânt Catehetic, apud. drd. Constantin M. Iana, Învăţătura despre Întrupare în Marele Cuvânt Catehetic al Sfântului Grigorie de Nyssa, în “Studii Teologice” an XIX (1967), p. 311)
,,Nu-i dispreţuiţi pe aceştia, care zac întinşi, ca şi cum datorită acestui fapt nu ar valora nimic. Ia în seamnă cine sunt şi vei descoperi care este demnitatea lor: ei fac prezentă pentru noi Persoana Mântuitorului. Şi iată cum: întrucât Domnul, în bunătatea sa, le-a dat însăşi Persoana sa, pentru ca, prin intermediul ei, să ajungă la compasiune cei care sunt împietriţi la inimă şi duşmanii săracilor."
"Este foarte necesar să ne lămurim ce înseamnă să te numeşti creştin: Înseamnă a fi ceea ce-ţi spune numele, iar nu folosindu-l pe acesta drept pretext printr-o mărturisire deşartă, să fii altceva la arătare, decât ceea ce eşti în ascuns."( Sf. Grigorie de Nyssa - Despre înţelesul numelui de creştin )
,Câtă vreme sufletul deţine doar unele dintre virtuţi, există posibilitatea deosebirii lor. Pe măsură, însă, ce a dobândit toate virtuţile şi a sporit în ele, acestea se unesc într-o singură bună mireasmă, într-un întreg al desăvârşirii personale."
“Harul învierii nu trebuie înţeles altfel decât ca o restabilire a oamenilor în vechea stare pe care au avut-o înainte de căderea în păcat”( Sf. Grigorie de Nyssa ”Despre facerea omului” Scrieri, partea a doua, trad. de Pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Ed. Inst. Bibl. şi de Misiune al BOR, 1998, colecţia PSB, p. 52. )
„Cel care urmează priveşte spatele celui pe care îl urmează; a-l urma pe Dumnezeu, oriunde te-ar conduce, înseamnă a-l vedea pe Dumnezeu. A vedea spatele lui Dumnezeu înseamnă pentru noi a-l urma pe Hristos. Noi vedem misterul lui Dumnezeu urmându-l pe Hristos, ascultându-l, însoţindu-l."(Sf. Grigorie de Nyssa - „Despre viaţa lui Moise sau despre desăvârşirea în virtute”)
"Atâta vreme cât sufletul stăruie în bine, el rămâne străin de legaturi trupeşti; dar când pierde legătura cu binele, din clipa aceea el alunecă spre viaţa de aici, de pe pământ, şi aşa ajunge să se mărginească la trup."(Sfântul Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului)
“Un “pom al vieţii” este orice persoană a altuia, care este sursa vieţii
mele prin iubirea ei faţă de mine; iar “pomul vieţii” prin excelenţă şi atotcuprinzător este Persoana absolută, ca sursă a iubirii nesfârşite faţă de toţi şi a iubirii tuturor persoanelor între ele”.
„Chipul nu este chip, decât în măsura în care posedă toate atributele Modelului său” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, Omilia V)
„Dumnezeirea este puritate, libertate de patimi şi separarea de orice rău. Dacă acestea se află întru tine, Dumnezeu este în întregime prezent cu tine”
„Sufletul purificat poate cunoaşte în el pe Dumnezeu, sufletul nostru este o icoană a lui Dumnezeu”
„Cea mai mare greşeală a vieţii noastre, constă în aceea că noi nu putem să distingem clar ceea ce e bun de la natură şi ceea ce se dă drept astfel printr-o eroare. De aceea credinciosul trebuie să năzuiască întotdeauna spre binele cel adevărat şi să se întristeze ori de câte ori săvârşeşte păcatul”( Grégoire de Nysse, Les Béatitudes, traducere de Jean-Yves Guillaumin şi Gabrielle Parent, introducere şi note de A. G. Hamman, în col. „Les Pères dans la Foi”, Paris, Editura Desclée de Brouwer, 1979, )
„Invidia este capul răutăţilor, părintele morţii, prima uşă către păcat, rădăcina viciilor, începutul greutăţilor, mama calamităţii, cauza neascultării şi izvorul neştiinţei. Căci invidia devenind un şarpe împotriva Evei, ne-a exilat din Paradis... Invidia a înarmat pe Cain împotriva fratelui său”( Sfântul Grigorie de Nyssa - din lucrarea „Despre viaţa lui Moise )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu