Pilda sfintelor surori

"...Prin Sfântul Cuvânt al Evangheliei, Duhul Sfânt ne pune înainte pilda celei mai sfinte dintre femei şi a celei mai binecuvântate dintre toate fiinţele pământeşti, care a fost aleasă pentru un har unic, pentru harul de a fi cea dintâi şi cea mai aleasă împreună-lucrătoare cu Dumnezeu la mântuirea lumii.

Este pilda Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Ea este, prin Iisus, şi Maica noastră a tuturor.
Viaţa ei, ca fiind cea mai apropiată de noi, trebuie să slujească de pildă fiecăreia dintre femei, de la cea dintâi vârstă şi până la cea din urmă.

De la cea mai de jos stare şi până la cea mai de sus… şi de la cea mai mică datorie şi până la cea mai mare.

Ne vom strădui mai departe, cu ajutorul Domnului, să întoarcem mereu privirile noastre spre fiecare dintre frumu­seţile şi virtuţile sfinţeniei ei, pentru ca scumpele noastre surori să se obişnuiască a lua viaţa ei ca o oglindă, în care să-şi privească faţa şi viaţa, cât mai des.

După sfânta viaţă a Maicii Domnului, Scriptura Sfântă ne învaţă, ne îndeamnă să privim cu luare-aminte şi viaţa celorlalte sfinte femei, a căror pildă de trăire ne este înfăţi­şată cu îndemnul de a o urma.

Pentru ca, fără cuvânt, prin purtarea noastră sfântă, toţi cei apropiaţi ai noştri să fie câştigaţi pentru Domnul (I Petru 3, 1- 6).

Ne vom strădui să facem astfel ca Duhul Domnului să le încredinţeze pe toate surorile noastre că, pentru fericirea căminului şi a vieţii lor pământeşti, pentru împlinirea chemării pe care le-a rânduit-o Dumnezeu şi pentru mântu­irea sufletului lor, este neapărat nevoie de trei lucruri:
– de credinţă,
– de luptă
– şi de jertfă iubitoare.

Credinţa le cere naşterea din nou.
Lupta le cere virtuţile mântuitoare.
Iar jertfa le cere totala dăruire a virtuţii sfinţeniei.
Naşterea din nou le va da starea după voia lui Dumnezeu, în care să poată dobândi toate virtuţile credinţei.
Virtuţile le vor da puterea de care vor avea nevoie spre a birui în toate luptele.

Iar totala dăruire virtuţii sfinţeniei le va încununa cu strălucirea nemuritoare a unei trăiri vrednice de locul sfânt, la care trebuie să fie aşezată cea mai frumoasă, cea mai scumpă, cea mai dulce parte a omului şi a omenirii: femeia.

Paginile Sfintelor Scripturi sunt pline de pildele sfintelor femei, pilde la care fiecare soră a noastră, de orice vârstă şi de orice stare, poate să privească mereu, spre a căuta să facă la fel.

Femei curajoase ca Debora sau ca Fivi.
Femei smerite ca Sara sau ca Ana.
Femei răbdătoare ca Agar sau ca Priscila.
Femei harnice ca Rahela sau ca Marta.
Femei iubitoare ca Rut sau ca Maria.
Femei postitoare ca Ana sau ca Elisabeta.
Femei rugătoare ca Ana sau ca Eunice.
Femei darnice ca Sunamita sau ca văduva cu cei doi bănuţi – şi altele asemenea acestora – sunt multe.

Iar vieţile lor sunt arătate în Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu, ca model pentru fiecare soră, cu porunca:
„Aşa să vă împodobiţi voi, făcând binele!“ (I Petru 3, 5).

Tot scopul şi rostul vieţii surorilor noastre stă în a face fericiţi pe cei pe care li i-a dăruit Dumnezeu: părinţi, soţi, fii, semeni şi fraţi.
La vremea lor vom vorbi pe larg de toate acestea.

Acum am dori numai atât:
Fiecare soră a noastră să se încredinţeze că trebuie să facă acest lucru. Fiindcă el este cerut de însuşi Cuvântul lui Dumnezeu.
Că se poate face, dacă şi altele l-au făcut.
Şi că chiar în împlinirea aceasta stau rostul şi răsplata vieţii noastre."

Traian Dorz,
din cartea "Scumpele noastre surori", p. 29 -32
editura "Oastea Domnului", Sibiu, 1996

P.S. S-ar putea să-ţi placă şi articolul: "Apostolia femeilor"