joi, 2 mai 2013

Sfânta şi marea zi de Joi


În această Sfântă şi mare zi de Joi, este rânduit să prăznuim patru evenimente din Săptămâna Patimilor, primele două făcându-se ziua, iar celelalte două în noaptea de joi spre vineri:


Spălarea picioarelor ucenicilor de către Domnul Iisus, dându-le prin aceasta, lor şi nouă, pildă de smerenie. (Ioan 13, 1-17)
"După ce le-a spălat picioarele şi Şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeti ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine: Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt.
Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora; Că v-am dat vouă pildă, că precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi."(Ioan 13,12-15)

Cina cea de taină, adică aşezarea Sfintei Cuminecături.
(Matei 26, 20-30; Marcu 14, 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13)
"Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceti întru pomenirea Mea.
Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se vărsa pentru voi."(Luca 22,19-20)


Rugăciunea cea mai presus de fire, în grădina Gheţismani. (Matei 26, 36-46; Ioan 17)
"Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr.
Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, că să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru mine, şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine."(Ioan 17, 17-23)

Trădarea Domnului de către Iuda (Matei 26, 47-56)
"Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, şi împreună cu el mulţime multă, cu săbii şi cu ciomege, de la arhierei şi de la bătrânii poporului.
Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: Pe care-L voi săruta, Acela este! Puneţi mâna pe El.
Şi îndată, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucură-Te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat.
Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit?
Atunci ei, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus li L-au prins."
(Matei 26,47-50)



"Astăzi a fost spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pămâtul pe ape".
Aceste cutremurătoare cuvinte sunt rostite de preot
încă din seara Sfintei Joi, când acesta iese din Sfântul Altar
purtând în spate Crucea lui Hristos.



( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV
din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )
CU DOMNUL SPRE GOLGOTA (I)

Joi...
şi plânge vântu-n frunza de măslin cu umbra deasă,
e aşa de tristă-acuma noaptea asta dureroasă!
o povară făr’ de margini parcă-apasă toate cele,
trist suspină râul Chedron
plâns înlăcrimat de stele...
În grădină, sub cupole de măslin şi palmier,
în genunchi, cu ochii-n lacrimi, stă Iisus privind la Cer:
— „Tată, DACĂ-I CU PUTINŢĂ, depărtează-Mi suferinţa,
TOTUŞI NU CUM VREAU EU FIE, CI PRECUM AI TU VOINŢA!”...

Şi-n sudoarea cea de sânge rugăciunea I se curmă.
Ah, e greu păcatul lumii, cu de mii de ani în urmă
şi cu mii de ani nainte, marea vină-a omenirii
cere-ntreagă-acuma Preţul mare-al Jertfei ispăşirii!

Lacrimi şi sudori de sânge,
multe, se preling la vale;
câte nu răscumpără-astăzi plânsul suferinţei Sale!
UCENICII DORM, sărmanii, L-AU UITAT pe-Nvăţătorul,
iar prin noapte,
ca tâlharii,
vine Iuda vânzătorul...


CU DOMNUL SPRE GOLGOTA (II) E Joi seara...
Sună iarăşi semnul stingerii străjerii,
pe Ierusalim se lasă vălul liniştit al serii,
Se coboară înnoptarea, ca un blestem se coboară,
SĂ APESE INIMI CARE VÂND, TRĂDEAZĂ ŞI OMOARĂ!

Mii de stele luminează noaptea rece şi senină;
undeva, cu ucenicii, Domnul este-acum la Cină,
iar cântarea lor de slavă, legănată lin, coboară
dulce, mângâind tăcerea, şi se stinge-ncet afară...

... Dar, cum stă cu ei,
pe Domnul întristarea Îl cuprinde:
– Adevăr grăiesc Eu vouă:
unul dintre voi Mă vinde!...

Se-ntristează ucenicii când aud această veste
întrebându-se cu teamă: – Doamne, oare cine este?
Dar când au văzut pe Iuda
cum se scuză,
cum oftează,
cunoscură vânzătorul, căci TRĂDAREA SE TRĂDEAZĂ!

Dar Ioan învăţăcelul
cel mai mult iubit de Dânsul,
rezemat cum sta la Sânu-I,
neoprit îi vine plânsul:
– „Doamne, CUM PUTUT-A OARE trădătorul să Te vândă,
CUM L-A BIRUIT pe Iuda pofta de argint flămândă,
CUM L-A CÂŞTIGAT satana?...”

şi-L ruga printre suspine:
„Unde mergi, Iisuse Doamne, ia-ne şi pe noi cu Tine!...”


CU DOMNUL SPRE GOLGOTA (III)
Când atuncea-n seara Cinei,
Doamne, Tu, Învăţătorul,
CHIAR ŞI IUDEI-VÂNZĂTORUL
i-AI SPĂLAT, supus, piciorul
şi-ai şezut CU EL ALĂTURI, şi-ai mâncat CU EL o pâne:
ne-ai dat PILDA UMILINŢEI ce pe veci de veci rămâne,
CĂ ORICINE-AR VREA pe lume,
printre-ai Tăi SĂ FIE MARE,
SĂ SLUJEASCĂ TUTURORA, mai smerit ca orişicare!

... O, dar azi, câţi ucenici sunt înălţaţi şi-n bogăţie,
CUM POT ei sluji LA ALŢII
dacă nu-Ţi slujesc NICI ŢIE!?

*

Cu treizeci de-arginţi, pe Iuda,
când l-a amăgit Soborul,
pentru dânşii s-a făcut el, din apostol,
vânzătorul!
Dar, apoi, mustrat de gândul CARE NU VOIA SĂ TACĂ,
sub povara deznădejdii, el s-a spânzurat de-o cracă.

În acele zile, Doamne,
pofta de arginţi flămândă
DOAR PE UNUL din apostoli
l-a învins ca să Te vândă.
Astăzi însă câţi dintr-înşii,
având punga-n veci săracă,
gata sunt, în orice vreme,
şi pe-un preţ MAI MIC s-o facă!
ŞI-O FAC LINIŞTIŢI aceasta
făr’ să simtă barem TRUDA
ŞI MUSTRAREA CONŞTIINŢEI
ce-a avut-o PÂN’ ŞI IUDA!...

*

Când sub greutatea lumii asudai în Ghetsimanii,
bând paharul greu al Jertfei
şi-aşteptând, supus, duşmanii,
TU PURTAI POVARA SINGUR şi durerea cea amară;
CEI APROPIAŢI, Iisuse, LINIŞTIŢI DORMEAU AFARĂ.

... CA ATUNCI, Tu-nduri şi-acuma
SINGUR ŞI DIN GREU amarul,
căci, ÎN LOC SĂ SE MICEASCĂ, TOT MAI MARE e paharul;
şi pe mii de cruci când iarăşi lumea-i gata să Te-aşeze,
vai, CUM DORM, ŞI CÂŢI, aceia PUŞI DE TINE
SĂ VEGHEZE!...

autor Traian Dorz
Cântările Dintâi, Sibiu, 2004, p. 22-23, 128-129 şi 153-154

Un comentariu:

Mariana spunea...

Sunt fericit, Iisuse,

Sunt fericit, Iisuse, ca-n Seara Rugăciunii,
când pleacă Vânzătorul şi-Ţi mai rămân cei dragi,
– ce bine-i între-aceia ce n-au trădat nici unii,
cu ei primeşti putere spre tot ce-aştepţi să tragi.

Mai sunt puţine ceasuri – şi Crucea o să-nceapă,
tot iadul se frământă spre lupta-n clipa ei,
oştirile vrăjmaşe vin multe, ca o apă,
şi Mielul merge Singur cu unsprezece miei.

.…O, ceasurile sfinte trăite între-aceia
ce Ţi-au rămas alături în tot frumosul drum,
Ţi s-a-mpletit viaţa cu-a lor – din Galileia
şi dragostea lor dulce Ţi-e-alăturea şi-acum.

Curata lor iubire statornică şi sfântă
Ţi-e ca o oază dulce într-un pustiu amar
şi ca o-mbrăţişare când duhul se frământă,
– cu tot ce-Ţi iei de-acolo poţi merge spre Calvar.

Slăvit să fii Tu, Tatăl, ce-ai grijă totdeauna,
când dragostea-şi aşteaptă calvarul pregătit,
să-şi capete puterea de-a birui furtuna,
plecând spre ea cu sânul udat de-un plâns iubit.

Nainte de sărutul vânzării vinovate,
Te-a fericit sărutul iubirii pus pe Sân
şi gândul sfânt că-n schimbul unui tâlhar de frate
ai unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân.

Traian Dorz

...fratele Traian a ,,gustat" ca si Mântuitorul, amarul trădării vinovate...De aceea a spus mereu şi a ,,cântat" despre frumuseţea statorniciei a celor ,,unsprezece îngeri ce-alăturea-Ţi rămân."