joi, 5 martie 2015

Frumuseţea Ta mă reţine lângă Tine...

Iartă-mă, Iisuse!... 
Sunt prea grăbită!...
Ştiu că mă aştepţi de mult timp, aici, pe malul acestui râu care curge plângând după timpul trecut, după timpul pierdut... 
Aici unde ne-am întâlnit întâia oară, unde am îngenuncheat biruită de neprihănirea privirii Tale...
de sfinţenia glasului Tău... 
De fiecare dată când îmi amintesc, îmi este aşa de dor!!!... 
Paşii mei aleargă spre locul acesta...
dar sunt aşa de grăbiţi de fiecare dată!...
Îmi doresc mult ca să nu ne mai întâlnim în grabă...
Să nu îţi mai spun rugăciunea cu grabă şi cu gândul la treburile mele... Mă uit la Tine şi îmi este aşa de ruşine...

Tu, Iisuse, nu te grăbeşti, deşi atâţia Te aşteaptă.
Mă uit la râul acesta ce mângâie fiecare piatră...
Cu câtă răbdare! 
Fără grabă! 
Privesc norii albi ce-şi lasă umbra pe pământ în mişcarea lor lină şi fără grabă. 
Un vânt uşor adie, fără să se grăbească, îmbălsămând văzduhul cu miros de busuioc... 
Soarele îşi culcă uşor discul de jar, prelungind tot mai mult feeria apusului...
Clopote de vecernii se aud bătând în ritmul tainic şi liniştit al Cerului... 
Noaptea îşi întinde graţios dantela de matase peste întreaga fire, iar o mână nevăzută aprinde una câte una luminiţele albastre...
Toate aceste ameţitoare frumuseţi, mi se aştern în faţa mea fără grabă... 
Iisus, Domnul meu drag, toate acestea mă mustră!...
Îmi ceartă graba... 
 Mă uit la Tine, şi văd că taci...
Lumina ochilor Tăi mă biruie din nou...e atâta neprihănire!... 
Îngenunchez...
Simt că nu e destul...
Mă prăbuşesc cu faţa la pământ, în iarba plină de roua nopţii...
O, Doamne, înţeleg abia acum minunea! 
Tu ai făcut din graba mea zăbavă, arătându-mi frumuseţile Tale!...
Acum am înţeles...
Frumuseţea Creaţiei tale, frumuseţea Ta mă reţine lângă Tine!
Eşti minunat, Domnul meu! 
Învaţă-mă ca, atunci când mă trimiţi să răspândesc frumuseţea Ta, să nu o fac în grabă...
Să nu vizitez un bolnav în grabă, să nu mângâi pe fugă, să nu mai alin doar în treacăt...
Învaţă-mă această taină a iubirii Tale tihnite, care să îl odihnească pe aproapele meu, aşa cum Tu o faci...
Domnul meu drag, Iisuse!

 ( Miriam )

Niciun comentariu: