joi, 5 martie 2015

Un om si un caine

Iata un mesaj primit pe mail, il public si pe pagina mea de blog, nu inainte insa de a va ruga sa cititi si urmatoarele versuri scrise de fr. Traian Dorz:

O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
în care nu sunt taine,
nici garduri,
nici zăvoare,
în nici un loc din lume viaţa nu-i mai dulce,
nci sufletul mai candid,
nici gândul mai curat
ca-n tine, prietenie, loc binecuvântat!

În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce
ca-n tine
şi-adevărul mai binevoitor,
nici mila mai duioasă,
nici dragostea mai largă,
mai caldă şi simţită - ca-n părtăşia ta!


Orice pahar golit e şi-umplut deplin în tine
şi fiecare clipă
şi an
e-ndestulat,
măsura ta-i întreagă, nimic pe jumătate,
ori toată, ori nimica,
când dai şi când primeşti.

În tine şi tăcerea e de-nţelesuri plină,
un semn sau o privire cuprinde nesfârşit.
- În tine-i totul paşnic şi sfânt, căci mii de haruri
şi-n suflete, şi-n trupuri
prin orice simţ
pătrund.

Lumina nicăierea nu este mai lumină,
nici noaptea, nicăierea mai noapte ca aici
- când e durere-n tine, mai mare-i ca oriunde,
cum bucuria n-o simţi niciunde mai deplin.

O. prietenie sfântă, adâncă şi duioasă,
de tine totdeauna m-apropii cu fior,
pe-altarul tău ard jertfă întreaga mea fiinţă,
cu tine şi viaţa, şi moartea sunt un har!

Iisuse, Scump Prieten, fă într-ai mei şi mine
eterna prietenie zidită pe-adevăr,
având învăţătura aceleaşi credinţe,
pe veacuri să rămână
şi ce-a rodit din ea!

( Traian Dorz, poezia “Prietenie”, din volumul nr. 15 "Cântarea roadelor" )

Si acum mesajul primit pe mail:
" Un om si un caine mergeau pe un drum..
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise. Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el,
murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?" Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur.. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa
intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e Raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca
niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise
impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba. Se apropie si vazu un cetatean, sezand, rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa..
Omul si cainele baura pe saturate.
Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac..
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Asta este raiul.
- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta,
mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv.. ?!...
- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.
Deeeci... uneori ne miram de ce prietenii continua sa redirectioneze glume
spre noi, fara a ne scrie un singur cuvant. Poate asta ar fi o explicatie:
Cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul cu prietenii, ce faci ?
Redirectionezi mesajele primite si glumele care le-ar putea aduce un zambet !
Nu ca nu as avea ce face, dar ma gandesc si la altii, de cite ori vad ceva frumos sau interesant. Deasemenea ca sa stii ca nu esti uitat, ca ti se mai acorda inca importanta, ca esti iubit, ce crezi ca-ti trebuie ? Un mesaj sau o gluma redirectionata din partea prietenilor tai...
Asa ca, data viitoare, cand vei primi un mesaj sau o gluma, nu te gandi la ea doar ca la "inca o gluma redirectionata ", ci la faptul ca cineva s-a gandit la tine astazi si ca prietenul tau de la capatul celalalt al computerului, a vrut sa-ti trimita sa-ti trimita un zambet !"

Un comentariu:

beti spunea...

ms de poezie.
o uitasem... si in sens propriu si figurat...