luni, 2 martie 2015

Coboară, seară mult dorită

video
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

- Coboară, seară mult dorită, cu dulcea Tainei legănare
şi culcă-mi inima zdrobită în poala ta odihnitoare!

Acoperă pe veci şi-ascunde tot ce-mi atrage-aici privirea
şi du-mi fiinţa-ntreagă unde se roagă lăcrimând iubirea.

Şi unde inimi care-aşteaptă acum spre-aceste zări senine,
cu lacrimi, poate, că îndreaptă priviri şi rugăciuni, ca mine!

- Zbori, dulce înger al Nădejdii, departe, undeva spre-Apus,
şi intră-ntr-o căsuţă unde stă cineva cu gândul dus!

Şopteşte-i cui aşteaptă-acolo că vremea nu-i fără hotar,
că nu se roagă, şi nu-i plânge, şi nu aşteaptă în zadar!

de Traian Dorz

Un comentariu:

Mariana spunea...

Cred că versurile acestea sunt unele dintre cele mai duioase ale fratelui Traian Dorz. E aici duioşia iubirii curate, e simplitatea şi curăţia inimii ce e mereu cu gândul departe la tristeţea altei inimi...
Îmi e drag să pot alina prin aceste versuri pe oricine ,,stă cu gândul dus!" . Şi îmi e drag să pot trimite aceste şoapte acolo ,,unde inimi care-aşteaptă acum spre-aceste zări senine,
cu lacrimi, poate, că îndreaptă priviri şi rugăciuni, ca mine!"

...şi îmi e drag, şi necesar, şi plin de balsam de Cer să aud aceste şoapte când însăşi inima mea e zdrobită...Ştiu că această ultimă pare un pic egoistă...Dar nu e!...Aş putea încadra la ceea ce spune Sf. Apostol Pavel despre suferinţă şi despre mângâierea în suferinţă. Când am gustat din mângâiere ştim cum să dăm mai departe...
Vreau să gust un picuţ din alin doar pentru a şti ce dăruiesc mai departe...Doar atât îmi va fi de ajuns...

M-am întins ,,le vorbă", Sorin :)...ca de obicei...( acum am roşit )