Cugetari nemuritoare

17. ’’Dacă tu însuţi n-ai venit la Domnul Iisus Hristos,
zguduit de căinţă şi de pocăinţă,
conştient de păcatele TALE
şi plângând pentru păcatele TALE...,
dacă n-ai privit zdrobit la Iisus Cel Răstignit pentru păcatele TALE
şi înviat pentru mântuirea TA...
Dacă n-ai auzit cum El te cheamă pe TINE
şi n-ai simţit cum te-a iubit pe TINE,
şi n-ai cunoscut cum te-a salvat pe TINE,
chiar pe TINE, Dumnezeu,
– atunci tu, dragul meu, încă nu-L cunoşti pe Iisus!


18. Dacă n-ai aflat încă pe Hristos ca Mântuitorul TĂU, aşa cum L-a aflat Maria,
cum L-a aflat Toma,
cum L-a aflat Pavel,
cum L-au aflat toţi acei care din clipa aceea L-au avut ca Dumnezeu AL LOR... (Ioan 20, 16-28; Fapte 9, 5),
atunci şi tu trebuie să-L afli aşa chiar acum,
fiindcă altfel să ştii că nu există mântuire pentru tine – şi pentru nimeni!

19. Iar dacă tu nu-L ai aşa pe Dumnezeu AL TĂU,
adică nu ai tu cu Dumnezeu o adâncă şi personală părtăşie care vine numai din trăirea credincioasă a unei vieţi ascultătoare de toată voia Lui
şi care să fie dobândită prin naşterea din nou, atunci să ştii şi să nu te înşeli singur – tu nu-L ai pe Dumnezeu.

20. Şi dacă n-ai cu Dumnezeu o strânsă legătură a unei intime şi tainice vieţi de rugăciune
şi nici dulcea unire a unei iubiri sfinte,
şi nici evlavioasa umblare a unei ascultări smerite de toată voia Lui,
atunci cui să te mai rogi tu, cu încredere şi cu nădejde, în ziua necazului tău,
în vremea suferinţei tale,
în drumul singurătăţii tale
şi în clipa morţii tale,
dar mai ales a învierii tale?

Domnul, Dumnezeul Cel Bun, să-ţi ajute ca să gândeşti acum cu cea mai mare grijă la aceasta!
Amin.’’

Traian Dorz,
din "Garanţia veşnica" , cap. 7