"Nu vedeţi cum vuiesc valurile fărădelegilor?
Şi nu vedeţi pe cei care se îneacă în ele?
Un creştin adevărat nu poate fi o barcă legată la ţărm în vreme ce alţii se îneacă. El trebuie să fie o barcă salvatoare, o barcă plutitoare peste valurile fărădelegilor şi pescuitoare de suflete ce se îneacă.
Pescuitori, ieşiţi la lucru!
Nu vedeţi undiţele diavolului?
Nu vedeţi pescuirea lui cea grozavă?
Nu vedeţi ce de argaţi are diavolul şi ce mulţime de peşti prinde?
E plină lumea de undiţele şi de mrejele diavolului. E plină lumea de cei care ajută pescuirea diavolului şi pescuiesc pentru el."
( Despre pescuirea cea sufletească, Părintele Iosif Trifa )
„Cititorule, Biblia este o Carte scrisă anume pentru sufletul tău, pentru frământările, durerile şi bolile sufletului tău. Citeşti tu această carte?
Biblia este o carte, o scrisoare, trimisă din Cer anume pentru tine, desfaci tu această scrisoare ca s-o citeşti?
Dacă ţi-ar veni o scrisoare de la împăratul, ai alerga grăbit şi nesilit să citeşti ce-i scris în ea. Şi iată că aici Împăratul Ceresc îţi trimite o carte cu ştiri despre mântuirea sufletului tău, iar tu nu vrei să o deschizi şi să citeşti în ea“.
(Părintele Iosif Trifa - "Lumina Satelor" nr. 8, 1923, pag. 3-4)
"Ce am făcut eu pentru ca aceşti nefericiţi beţivi şi suduitori să-şi dea seama, cutremuraţi şi îngroziţi, de păcatul şi pierzarea lor?
Ei merg, fără să-şi dea seama, la o pierzare sigură, dar eu ştiu cutremurător de bine lucrul acesta.
Ce-am făcut eu pentru ca Hristos să fie adus până la ei, iar ei aduşi până la Hristos – singura întâlnire mântuitoare a unui suflet şi a unui popor?"
(Părintele Iosif Trifa - An Nou, 1923)
"Însă te întrebi cu frică:
„Cum ar trebui să fiu în ochii lui Dumnezeu?”
Dar bine, înainte ce credeai?
Sau poate aveai impresia că te considera bună, curată şi nepăcătoasă?"
( Din „Povete duhovnicesti” - Sfantul Macarie de la Optina - Editura Egumenita )
Trebuie să ne întrebăm:
Fiecare gând al meu, fiecare simţire a mea, fiecare faptă a mea, fiecare situaţie în care mă aflu, este vrednică de Domnul, este vrednica de Dumnezu?
Ar fi putut toate acestea să fie ale Sale?
Trebuie de asemenea să ne întrebăm:
Nu cumva gândurile mele, simţirile mele, faptele mele, sunt ruşinoase dacă nu sunt vrednice de Dumnezeu?
„Cand vorbesti despre viata Sfintilor Parinti si despre raspunsurile lor, trebuie sa te osandesti, spunand: Vai mie! Cum pot vorbi despre virtutile Parintilor, de vreme ce eu insumi nu am dobandit nimic asemenea lor si nu am sporit de loc? Si traiesc, invatandu-i pe ceilalti spre folosul lor; cum sa nu se implineasca intru mine cuvantul Apostolului: Tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti?”
( Sf. Varsanufie )
Ma intreb acum cati dintre noi suntem vredinci a intra in comuniune cu Dumnezeu cand sufletele noastre poarta aceasta povara a urateniei care este ura fata de aproapele nostru?
Cat de frumosi si placuti lui Dumnezeu am fi cu totii daca am da tuturor dusmanilor nostrii Sarutul Pacii?
( Andrada B. )
Sunt oare ceea ce am crezut că sunt?
Ce am în urma mea?
Dacă aş reuşi să-mi răspund sincer la aceste întrebări s-ar lămuri multe.
Ce mă împiedică însă să-mi răspund?
"Tu n-ai putut sa fii un sfant
si nici un geniu pe pamant,
c-acestea-si au un unic rost;
dar om, nici om de ce n-ai fost?
Tu n-ai putut sa 'nalti cetati
nici fapte mari si largi s-arati,
un bine mare n-ai putut,
dar mic, nici mic de ce n-ai vrut?
Tu n-ai putut s-aduci pe mii
pe caile credintei vii,
nici la Hristos s-aduci pe toti
dar tu, nici tu de ce nu poti?
O, vine ceasul cel temut
sa dai raspuns ce n-ai facut
si n-o s-ai unde sa te-ascunzi
ci tu, doar tu ai sa raspunzi!
"
(Traian Dorz)
