Notă de lectură: ”POVESTEA MEA: UN JURNAL”, de Ana Tricu

 

Cartea-jurnal, scrisă de mână, de poeta și colecționara de artă Ana Tricu, are un caracter unic și profund personal, oferind o perspectivă autentică asupra vieții autoarei. Chiar dacă a văzut lumina tiparului, jurnalul păstrează farmecul scrisului de mână, conferindu-i o notă intimă și autentică. Prin paginile sale, se conturează un portret bogat în experiențe, spiritualitate și legături umane, marcând momente esențiale, reflecții intime și valori fundamentale.

Autoarea începe prin a relata despre nașterea sa și copilăria trăită într-un mediu modest, evocând cu emoție perioada postbelică. Încă din primii ani, viața sa a fost ghidată de principii morale și familiale puternice. Rememorează cu mândrie momentele de succes din anii de școală, participarea la sărbători locale și realizările fiicei sale, reflectând asupra satisfacției de a vedea roadele propriilor eforturi.

Ajunsă la aproape 80 de ani, privește cu seninătate spre viitor, punând accent pe sănătate, rugăciune, activități creative și o trecere lină prin anii rămași. Jurnalul devine astfel o expresie a acceptării limitărilor și a prioritizării valorilor spirituale.

Unul dintre cele mai emoționante pasaje descrie relația profundă cu mătușa sa, evidențiind susținerea reciprocă și legătura construită prin rugăciune. Aceste pagini subliniază continuitatea legăturilor afective chiar și dincolo de pierdere.

Spontaneitatea, puterea deciziilor rapide și respectul pentru tradițiile religioase sunt teme recurente. Autoarea povestește despre momente neașteptate în care a intervenit pentru a ajuta pe cineva aflat în pericol, demonstrând altruism și prezență de spirit. Sărbătorile sunt ilustrate prin pregătiri minuțioase și participarea la Sfânta Liturghie, reflectând legătura profundă cu credința.

Literatura și cultura ocupă un loc important în viața sa. Jurnalul dezvăluie participări la festivaluri literare și colaborări cu asociații culturale locale, precum ASOCA (Asociația Oamenilor de Cultură și Artă din județul Hunedoara), lăsând o amprentă semnificativă în comunitate. Reflecțiile asupra trecutului literar al județului sunt impregnate de melancolie și recunoștință.

O pagină memorabilă enumeră calități personale esențiale, precum răbdarea, empatia și discreția, demonstrând un puternic echilibru emoțional. Totodată, autoarea oferă o listă de melodii preferate, ilustrând diversitatea gusturilor și legătura cu rădăcinile culturale.

Această carte este mai mult decât o simplă colecție de amintiri; este o cronică a unei vieți trăite cu sinceritate și sens. Jurnalul devine o invitație la meditație, un omagiu adus experiențelor personale, credinței și comunității, oferind o sursă de inspirație pentru cititori.

Mulțumiri autoarei pentru generozitatea cu care și-a împărtășit gândurile și trăirile, lăsându-ne o moștenire sufletească valoroasă, ce îndeamnă la reflecție și apreciere a vieții.

 

09.03.2025

Sorin Micuțiu