din vorbirea şi rugăciunea fratelui Traian Dorz
la nunta de la Cluj – 20-21 iulie 1984
Sâmbătă, 20 iulie 1984
Eu, când am citit o scriere a lui Voltaire –
acest mare filozof ateu, necredincios, împotrivitor lui Dumnezeu, din Franţa –,
Fecioara din Orleans, atunci am scris
cântarea:
O, om, ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume,
de tot ce pui în scris sau grai
sau laşi prin pilda care-o dai,
că ea pe mulţi, spre iad sau rai,
mereu o să-i îndrume!
Şi atunci am înţeles de ce trebuie să fie o
judecată, la urma urmelor, pentru toţi oamenii. Pentru că în Cuvântul lui
Dumnezeu este scris, cum spune despre bogatul nemilostiv sau despre săracul
Lazăr: „A murit bogatul şi a ajuns în focul iadului, în locuinţa morţilor, în
chinuri. A murit Lazăr şi a fost dus în sânul lui Avraam”. Deci nu mai e nevoie
de judecată; judecata e deja făcută. Pentru că este scris în Ioan, capitolul 5:
„Cine crede are viaţa veşnică. Cine nu crede nu va vedea viaţa, ci mânia lui
Dumnezeu rămâne peste el”. Cine crede nu va fi judecat; dar cine nu crede a şi
fost judecat. Deci necredinţa este deja condamnată, numai că necredinciosul
încă n-a ajuns la executarea sentinţei.
Cartea lui Voltaire a rămas şi astăzi şi se
tipăreşte în milioane de exemplare, în toate limbile pământului. Şi cartea
aceasta vorbeşte în mod atât de îngrozitor şi de murdar, şi de împotrivitor la
adresa lui Dumnezeu; şi e răspândită prin toate limbile şi în toate neamurile,
creând astfel exemple ca şi el şi exemplare nefericite care sfârşesc de cele
mai multe ori în sinucideri sau în nenorociri şi mai mari. Ei, toate aceste
cărţi rămase după el creează suflete, creează oameni, creează lucrări în urma
lor, inspirate din ele. Şi-i va neferici mereu şi mereu, şi mereu pe alţii.
Sfântul Apostol
Pavel a scris atâtea cărţi minunate. De două mii de ani, aceste lucrări aduc
mereu şi mereu suflete la Dumnezeu. Când va fi o înviere a morţilor şi va învia
odată Sfântul Apostol Pavel, şi va vedea câte milioane şi miliarde de suflete a
adus el la Dumnezeu prin lucrările lui şi prin lucrările celor care s-au
inspirat din lucrările lui, Sfântul Apostol Pavel va fi răsplătit nu numai
pentru lucrările făcute de el şi pentru sufletele întoarse de el în timpul
vieţii lui pe pământ. Va fi răsplătit şi pentru toate acele milioane şi miliarde
de oameni care s-au întors la El ulterior, prin scrierile sale şi prin cei inspiraţi
din aceste scrieri.
Atunci abia va fi răsplătit fiecare după
faptele sale. Atunci va învia Voltaire... Şi se va trezi ca dintr-un somn
îngrozitor, când va vedea în urma lui milioanele şi milioanele de suflete pe
care le-a nefericit opera lui, scrierile lui, exemplul lui, îndemnurile şi
învăţătura lui. Atunci îşi va primi el plata.
De aceea trebuie să mai fie o judecată la urma
tuturor. Pentru că numai atunci va fi răsplătit cu adevărat tot binele sau tot
răul pe care l-a făcut un om în viaţa sa şi după viaţa sa pe pământ.
De aceea, iată câtă responsabilitate se impune
fiecăruia dintre noi, în tot ceea ce facem. Ai spus un cuvânt? Cuvântul ăsta nu
piere. Se duce dintr-o gură într-alta. A fost un cuvânt frumos? Va înviora, va
mângâia, va curăţi. Ai spus o vorbă urâtă, un banc murdar? Ai dat un exemplu
rău? Acesta va continua, întinând şi nefericind alte suflete. Şi în Ziua
Judecăţii, când se va merge înapoi prin tot ceea ce s-a făcut, atunci se va
vedea că a-nceput cu tine, a-nceput cu mine sau a-nceput cu altul. Fie binele,
fie răul. De aceea la Judecata aceea îţi va fi răsplata adevărată. Şi de-acea
[e aşa] cum spune Mântuitorul un cuvânt cutremurător: „Din cuvintele tale vei
fi scos fără de vină şi din cuvintele tale vei fi osândit”. „Nu Eu vă voi
judeca – zice. Cuvântul pe care l-aţi auzit sau pe care l‑aţi spus, acela vă va
judeca în Ziua Judecăţii.”
preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 3 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu