-->
,,Andrei observă pe frunza unui copăcel un fluture ce tocmai ieşea din coconul său. Bunica îl strigă repede şi îi arătă fragilul fluturaş. Prinse cu mare grijă cu degetele coconul ce încă nu se desprinse de tot de flururaş şi îl rupse. Fluturaşul se desprinse şi începu să se înalţe spre cer plin de fericire.
Andrei nu ştia unde să se uite. Se uita când la fluture, când la coconul dinpalma
Andrei nu ştia unde să se uite. Se uita când la fluture, când la coconul din
Bunica îl chemă pe Andrei mai aproape de ea şi îi spuse:
- "A fost odată un om care i-a cerut lui Dumnezeu o floare.... ....şi un fluture. Însă Dumnezeu i-a dat un cactus... ....şi o omidă. Omul a fost supărat, neînţelegând de ce rugămintea lui a fost greşit înţeleasă. Apoi s-a gândit: “Dumnezeu are atâţia oameni cărora trebuie să le poarte de grijă...” Şi a decis să nu-şi mai pună întrebări. Dar, după un timp, omul a vrut să verifice ce s-a întâmplat cu ceea ce primise. Spre surpriza lui, cactusul urât şi plin de spini, făcuse o floare neasemuit de frumoasă. Iar neînsemnata omidă se transformase într-un minunat fluture!"
- Ce frumos...nu mi-ai mai spus-o până acum!
- O ştiu de la mama mea...iar ea o ştia de la bunicul.
- Buni, dar dacă îi cer lui Dumnezeu să mă facă fluture, El mă ascultă?!
- Dragul meu, El te va asculta...poate că nu te va face un fluture..pentru că eşti deja un îngeraş minunat... El face întotdeauna lucrurile bine chiar dacă nouă de multe ori ni se pare că e greşit.... De un lucru poţi fi sigur, ai încredere în El şi el îţi va da întotdeauna ceea ce ai nevoie...cactusul cel plin de spini, s-a transformat într-o floare minunată... iar omida de ieri, este astăzi un fluture .
- Da... aşa cum mama este un îngeraş, nu?
Bunica îşi pierdu cuvintele printre lacrimi, dădu doar din cap afirmativ în timp ce un alt fluture se aşeză pe şepcuţa de soare a nepoţelului..." ( Sorin M. )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu