Omagiu - Nichita Stanescu - 82 de ani de la nastere (n. 31 martie 1933)

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Iubirea Prea Sfintei Treimi sau ce înseamnă să vă iubiţi unii pe alţii.

“Precum M-a iubit pe mine Tatăl aşa v-am iubit şi Eu pe voi”
(In 15, 9).

“Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea deofiinţă şi nedespărţită” (Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur)

Bunătatea Sfintei Treimi este şi trebuie să fie izvorul bunătăţii noastre.

În viaţa noastră de credinţa nimic nu ne e încurajează şi nu ne mângâie aşa de mult ca neîncetata aducere aminte a faptului că Dumnezeul nostru este “milostiv şi iubitor de oameni”. Sfânta Treime rămâne veşnic neschimbata în iubirea Ei, iar această iubire este plinatate a vieţii. Ea se manifestă între Tatal şi Fiul şi Duhul Sfânt, dar se exteriorizează şi se descoperă treptat şi în lume.

Dor şi rugăciune

ATUNCI CÂND TE-AM AFLAT PE TINE...

Era, în ziua de 22 aprilie, o zi frumoasă şi călduţă. Stăteam iarăşi la soarele binefăcător care parcă intra în noi prin toţi porii trupului, împlinind toate marile noastre trebuinţe.

Presimţeam clipa unei despărţiri şi de Cristian. Vorbisem de multe ori cu el, iar cunoaşterea lui despre Domnul ajunsese acum la clipa marii hotărâri.

Stăteam unul lângă altul la soare, jos, pe iarba de lângă baraca 7, proptiţi cu spatele la peretele călduţ...

– Cristian, spune-mi care a fost totuşi cea mai fericită zi din viaţa ta.

– Până astăzi, zise el oftând cu întristare, eu n-am avut nici o zi despre care să pot spune că a fost cu adevărat fericită.

Dar tu, îmi zise el, despre care zi din viaţa ta poţi să spui că ţi-a fost fericită?

HRISTOS ESTE CEL MAI NECESAR

”Marele, Unicul Învăţător, Iisus Hristos, Care de acum două mii de ani de pe catedra mai înaltă ca toate catedrele lumii – de pe Muntele Fericirilor! – predică despre cea mai înaltă şi sublimă ştiinţă, acest Învăţător trebuie reprimit la catedra tuturor inimilor, familiilor şi şcoalelor noastre. Generaţiile pregătite de El vor fi binecuvântate şi vor lăsa în urmă binecuvântarea.

Nu uitaţi pe Hristos! Părinţilor şi învăţătorilor: Nu uitaţi pe Hristos!

Pe uşile larg deschise ale tuturor şcoalelor noastre – de la grădiniţă, până la universitate – de la începutul cursurilor, până la încheierea lor, chemaţi-L să intre mai întâi marele Dascăl, marele Profesor, marele Educator: Iisus Hristos.

Dacă va vorbi El de la catedră, vom auzi şi din bancă, şi de la plug şi din uzină răspunsul Lui:

Pacea, mulţumirea, binecuvântarea...

Să luăm aminte despre ce ne avertizează Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu, în timpurile de acum:

cartea este necesară,

pâinea este necesară,

maşina este necesară,

dar

HRISTOS ESTE CEL MAI NECESAR.“

Traian Dorz, din “Istoria unei jertfe”, vol. II

Un om si un caine

Iata un mesaj primit pe mail, il public si pe pagina mea de blog, nu inainte insa de a va ruga sa cititi si urmatoarele versuri scrise de fr. Traian Dorz:

O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
în care nu sunt taine,
nici garduri,
nici zăvoare,
în nici un loc din lume viaţa nu-i mai dulce,
nci sufletul mai candid,
nici gândul mai curat
ca-n tine, prietenie, loc binecuvântat!

În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce
ca-n tine
şi-adevărul mai binevoitor,
nici mila mai duioasă,
nici dragostea mai largă,
mai caldă şi simţită - ca-n părtăşia ta!

Despre răbdare

Pentru început să dăm câteva exemple de nerăbdare.

Eva luând-o înaintea lui Adam, din nerăbdare, a mâncat din fructul oprit, fără să fi aşteptat să se consulte cu soţul ei. (Geneza 3, 1-6).
Dar Adam? Nici el nu a avut răbdare, urmând-o pe Eva, fără ca mai întâi să i se adreseze Tatălui Ceresc.
Lăcomia lor şi nerăbdarea au dus la păcat, iar păcatul acesta s-a transmis din generaţie în generaţie până în zilele noastre (Romani 5, 22).
Poporul ales al lui Dumnezeu, Israel, a manifestat continuu lipsă de credinţă şi de răbdare. Psalmistul David în psalmul 105, aminteşte foarte clar despre acest lucru. Lipsa lor de răbdare le-a adus numai durere şi necaz.

Frumuseţea Ta mă reţine lângă Tine...

Iartă-mă, Iisuse!... 
Sunt prea grăbită!...
Ştiu că mă aştepţi de mult timp, aici, pe malul acestui râu care curge plângând după timpul trecut, după timpul pierdut... 
Aici unde ne-am întâlnit întâia oară, unde am îngenuncheat biruită de neprihănirea privirii Tale...
de sfinţenia glasului Tău... 
De fiecare dată când îmi amintesc, îmi este aşa de dor!!!... 
Paşii mei aleargă spre locul acesta...
dar sunt aşa de grăbiţi de fiecare dată!...
Îmi doresc mult ca să nu ne mai întâlnim în grabă...
Să nu îţi mai spun rugăciunea cu grabă şi cu gândul la treburile mele... Mă uit la Tine şi îmi este aşa de ruşine...

Primăvara

se ascunde în glasuri
tot Soarele
şi se sparge
în abur de lumină,
mângâietoare,
îmblânzindu-se
în secundele uşoare

când aşteptarea

fumegă de nerăbdare,

copacii dezbracă

-în fiecare mugur -

câte o viaţă,

pentru Timp,

cu înfloriri

hrănindu-l.

OPREA GH - HOLBAVIANU, din volumul "MarmHora Satului" - poezie şi zestrea picturii 2013, Editura Diamantina, apare sub egida ASTRA, Despărţământul ”Piatra Craiului” Zărneşti-Bv.

Coboară, seară mult dorită

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

- Coboară, seară mult dorită, cu dulcea Tainei legănare
şi culcă-mi inima zdrobită în poala ta odihnitoare!

Acoperă pe veci şi-ascunde tot ce-mi atrage-aici privirea
şi du-mi fiinţa-ntreagă unde se roagă lăcrimând iubirea.

Şi unde inimi care-aşteaptă acum spre-aceste zări senine,
cu lacrimi, poate, că îndreaptă priviri şi rugăciuni, ca mine!

- Zbori, dulce înger al Nădejdii, departe, undeva spre-Apus,
şi intră-ntr-o căsuţă unde stă cineva cu gândul dus!

Şopteşte-i cui aşteaptă-acolo că vremea nu-i fără hotar,
că nu se roagă, şi nu-i plânge, şi nu aşteaptă în zadar!

de Traian Dorz

Tudor Gheorghe - Primavara

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la OasteaDomnuluiTV din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

-->

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumos
Se reîntorc livezile acasă
În rochii înflorite până jos

E primăvară, iarăşi primăvară
Pe fiecare margin' de făgaş
Îşi scot strămoşii degetele-afară
De ghiocei, de crini, de topora-aaa-aaa-aa-aşi

Se simte iarăşi mirosul câmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cântecul înalt al ciocârliei
Ies roadele cu capetele-afar

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
În codri cucii iară-au năvălit
Se bat cu gâtul păsările-n săbii
şi glasurile-şi dau la ascuţit

"...eu promovez în tot ceea ce fac ... poezia de cea mai bună calitate.
Ea nu are vârstă." ..
( Tudor Gheorghe )