Ce mai faci prin lume, eu te sun din cer?
Dau răspunsuri scurte, simt, trăiesc şi sânger,
Nu am dezlegare să îţi spun ce sper!
Îngerul aude, plânge, şi roşeşte:
Vai ce complicată viaţă e la voi,
Nimeni nu oferă, nimeni nu primeşte,
De iubire oameni, sunteţi rupţi şi goi.
Puneţi presiune, duh pe celulare,
Mărci sofisticate, roming, interes,
Ce vreţi voi din viaţă şi ce-o să fie oare,
Când reduceţi totul la un sms?
Pământeni colerici, umiliţi speranţa,
La un fel de vorbe, fie ce o fi,
Dar pierdură-ţi fapta, suflul, cutezanţa,
Când iubiţi prin cablu şi prin amintiri.
Pentru voi ajunge, un canon, o lege,
Un email, un clinchet dur de telefon,
Alo, ce mai este, cum se poate drege,
Despărţirea, moartea, fără nici un ton?
Şi aşa vă trece viaţa, bucuria,
N-aveţi timp de pace, n-aveţi timp de voi,
Vine bătrâneţea, vine năruirea,
Zicând că, pe vremuri: N-am fost noi în noi!
Aşa îşi încheie îngerul rostirea,
Apoi îmi priveşte tristul telefon:
Lasă aparatul şi desfă iubirea,
Dinspre ceruri vine doar un singur ton!
autor: Pr. Cătălin Dumitrean
sursa:http://poeziicatalindumitrean.blogspot.ro
Un comentariu:
doare modernizmul si va durea si mai rau eu zic!
Trimiteți un comentariu