Nu este un marţişor obişnuit, un ghiocel, un hornar, sau o potcoavă legată cu şnur alb şi roşu....dar vă dăruiesc, tuturor celor care vă faceţi timp să staţi de vorbă cu mine, o poezie, o poezie care să vă aducă aminte nu numai de primăvara de afară, ci şi de primăvara cea sufletească...o primăvară binecuvântată la toată lumea!!!!!!
Aş dori să pot trimite către tine,
Plin de cântec, de lumină şi de dor
Adevărul frumuseţilor divine,Împletit în bucuriile senine
Minunat, iubit şi veşnic mărţişor...
Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea...
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta...
C-a adevărul e podoaba minunată
Mai de preţ decât oricare talisman
Care nu se învecheşte niciodată
Şi-i din ce în ce mai binecuvântată
Şi-i din ce în ce mai scumpă, an de an...
Iar în ziua răsplătirii fericite
Când vedea-vom veşnicia răsărind
Când ca miile de stele strălucite
Străluci-vor inimile preaiubite
Cerurile minunate-mpodobind
Printre ele şi-al tău suflet să răsară
Minunat şi binecuvântat odor
Strălucind ca prima zi de primăvară
Pe frumosul sân al cerului comoară,
Un curat, iubit şi veşnic mărţişor.
de Traian Dorz
4 comentarii:
Sorin, mulţumesc din suflet! Acum, la ceas de împrimăvărare, nu pot să nu îmi amintesc de o frumoasă urare: ,,Să-ţi fie sufletul o primăvară!" :)
La noi în judeţ, cred că e unic în ţară, de 1 Martie fetele oferă mărţişoare băieţilor :), iar de 8 Martie băieţii oferă mărţişoare şi flori :)
Iată mărţişorul meu poetic:
Uimire...
De unde vii, lumină,
cu-alaiul tău de stele,
Din ce luceferi candizi
tu ţi-ai ţesut veşmântul?!...
...că simt cum ard în mine
atâtea doruri grele,
Şi-aş vrea să zbor spre Ceruri
despovărând pământul...
De unde vii, mireasmă,
cu trena de narcise,
Din ce grădini sfinţite
reverşi izvor de miruri?!...
...că adierea sfântă
îmi scaldă albe vise
Şi le preface-n fluturi
zburând în albe şiruri...
De unde vii tu, cântec,
cu armonii de soare,
Din ce divine-acorduri
ţi-alcătuieşti refrenul?!...
...că sufletu-mi alintă
petalele de floare
Şi-n simfonii de rouă
străluce-n zori polenul...
De unde vii, poeme,
cu-mbrăţişări de versuri,
Din ce tăcute doruri
îţi unduieşti rostirea?!...
...că-n drumul către inimi
alini gemute mersuri
ce-ar vrea şi nu pot spune
ce mare li-e iubirea...
De unde vii, iubire,
cu psalmi şi cu cântare,
Din ce înfiorare
ţi-a renăscut surâsul?!...
...că-i primăvară-n suflet,
divină sărbătoare,
Şi doar de fericire
mă-neacă-n taină plânsul...
( Mariana L. )
Sorin, să-ţi fie sufletul mereu o primăvară!
"Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu." 1 Corinteni 8:3
Asta este martisorul meu pentru tine si cei dragi ai tai...
O poezie-martisor cum nu am mai intalnit! Prin ea simti ca se muta primavara in suflet, prin versurile ei simti ca se desfac mugurasii de zambile din priviri, simti ceva ce te face sa iti fie dor, sa plangi, sa vrei doar primavara.
Sunt bucuroasa sa asez pe suflet un asemenea martisor impletit cu vers sublim!
O primavara nesfarsita doresc sufletului tau!
,,Şi-aş dori ca mâna mea să ţi-l aşeze
Nu pe inimă, ci-acolo-adânc în ea...
Ca frumoasă şi curată s-o păstreze
Ca un soare minunat să-ţi lumineze
Şi să-ţi facă fericită viaţa ta..."
Ador poezia lui Traian Dorz!
Urarea facuta de el in aceste versuri e unica. E cu adevarat un martisor duhovnicesc ce face mult mai mult decat alte martisoare comerciale.
Multumesc ca ai facut asa de frumoasa prima zi de primavara.
Revin aici cu mare placere.
Iti doresc o primavara insorita pentru tine si familia ta!
Trimiteți un comentariu