Traian Dorz - un atlet al credinței românești

"O ţară care nu ştie să-şi apere poeţii va fi învinsă sau va supravieţui la coada altor naţiuni, fiindcă poezie e sângele unui popor, care curge subtrean prin veacuri şi îl face nepieritor" - Marin Preda -

Cine, oare, a cântat mai mult şi mai frumos iubirea, naşterea şi jertfa Domnului Iisus în perioada în care România suferea şi plângea sub jugul comunist, dacă nu poetul şi psalmistul "Oastei Domnului", fratele Traian Dorz?

Am observat şi în serile de colind, pe toate posturile de televiziune colindele scrie de fratele Traian Dorz au avut întâietate dar, mai nimeni nu au amintit şi de autorul lor, poate că nu din rea voinţă....

Acest atlet al creştinismului, prin toate poeziile sale, s-a adresat neamului românesc şi nu numai, ca să-l rupă de lanţuirle robiei păcatului şi să-l apropie de Dumnezeu. Ar trebui ca fiecare român, în fiecare seară, în timpul consacrat rugăciunii, să rostească şi un vers al fratelui Traian Dorz.

Oare mai există altcineva să fi cântat ca el? Îmi exprim convingerea ca va veni vremea când acest extraordinar om - geniu al credinţei creştine româneşti - să fie recunoscut de către cei- care trebuzie să-l considere ca pe unul dintre vârfurile culturii noastre.

Cine vrea, cine simte că este apăsat şi că sufletul îi este asediat de însingurare, de tristeţe, de păcate, poate să-şi găsească liniştea meditând la ceea ce a scris acest pilduitor om pentru generaţia sa, ca şi pentru noi, generaţia de azi, precum şi pentru cele ce vor veni.

Iata ce marturiseste un preot atent: ".... era in jurul anului 1980... un fost coleg de facultate, P.C. Pr. Vasile Fluieras, paroh in cartierul Manastur din orasul Cluj-Napoca, m-a invitat sa-l insotesc intr-o vizita la un bolnav. Fost student la medicina, acest om intampinase, in ultimul an de studii, o rasturnare teribila a destinului si a fiintei sale! Poliomielita.......l-a strivit sub aripa sa fatidica. Paralizia ii repartizase sarmanului intelectual doar capul, luand in stapanire restul organismului......... O calugarita ce cunoscuse exilul din viata monahala, pentru ca manastirea in care traise a fost desfintata abuziv, a gasit aici sansa unica de a practica prin jertfa de sine, credinta crestina. s-a casatorit cu acest condamnat pe viata, pentru a-l putea sluji si, prin el, pe Bunul Dumnezeu. Douazeci si sapte de ani a avut parte de aceasta misiune.... La capataiul lui am aflat - printre multe altele - ca aceasta minunata poezie ce incepe cu versurile:"Invata de la ape sa ai statorinic drum / invata de la flacari ca toate-s numai scrum...." si incheia cu versurile:"Ia seama, fiu al Jertfei, prin lumea care treci / Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!" - nu era "din lirica norvegiana", ci era scrisa de un roman anonim. Acel drept credincios poet, refuzand orice compromis cu regimul trecut, si-a parcurs la randu-i viata aidoma Sfintilor. Daca imi aduc bine aminte, se numea Traian Dorz si facea parte din Oastea Domnului....." ( citat din cartea "Sub privirile sfintilor zilei" de parintele Ioan-Tiberiu Visan)

Am lasat sfârşit un minunat cuvânt de bucurie al Părintelui Prof. Dr. Dumitru Stăniloae la cartea fr. Traian Dorz - "Minune şi Taină "

"Mi-a făcut o bucurie negrăită citirea cântărilor de la-udă închinate Maicii Domnului de dăruitul de Dumnezeu, cântăreţ al Domnului nostru Iisus Hristos, Traian Dorz.

Cântările din volum redau învăţătura dintotdea-una a Bisericii noastre despre Maica Domnului şi Pururea Fecioara Maria, fără de care nu poate sta credinţa creştină în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Ea - lucrarea aceas¬ta - aduce în redarea acestei învăţături căldura iubirii neatinse de noi a Maicii Domnului faţă de Fiul ei Dumnezeiesc, Care a binevoit să Se facă Pruncul ei.
N-am întâlnit nicăieri descrisă atât de minunat duioşia dragostei ei de Maică. Ea trezeşte în cei ce citesc cântările acestea o vibraţie până la lacrimi. Aceste cântări ne arată înălţimea, necunoscută înainte, a omenescului, adusă nouă prin faptul că Fiul lui Dumnezeu Se face Fiul unei Maice dintre noi şi Fratele nostru, Care dintr-o iubire nemărginită S-a dat pe Sine Jertfă pentru mântuirea noastră, având pe Maica Lui cea mai înţelegătoare şi simţitoare părtaşă la Iubirea şi Jertfa Lui.
Sunt fericit că iubitul nostru frate Traian Dorz a alcătuit aceste cântări dintr-o dragoste şi cinstire înflăcărată pentru Maica Mântuitorului nostru.
Sunt sigur că tipărirea acestei lucrări va aduce o puternică înviorare a credinţei şi o readunare a credincioşilor români în mărturisirea comună a credinţei lor evanghelice din tot trecutul. (Bucureşti, la 9 dec. 1985")

În noaptea spre dimineata zilei de 20 iunie 1989, Traian Dorz se întâlnea cu Luceafarul Diminetii. Sufletul lui îsi anunta rasaritul pe firmamentul altei lumi, acolo unde îl asteptau bratele deschise al Mirelui sau Ceresc, de a Carui întâlnire i-a ars în dor nestins întreaga viata. El i-a luat de pe umar crucea si i-a asezat pe frunte stralucitoarea cununa a biruintelor. Privighetoarea a parasit cuibul ei de lut, spre a se aseza pe una din crengile pomului vietii vesnice.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creata de Traian Dorz îl situeaza în constelatia unor mari creatori ai sensibilitatii religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotatiile mistice, de ce nu, si cu Daniel Turcea.

Putem afirma cu toata convingerea ca poetul interzis Traian Dorz de-abia acum, dupa moartea lui, îsi începe cariera literara.