În ciuda acestei titulaturi, în mod cert Cuviosul Ioan nu a fost originar din Carpaţi, ci a fost episcop al insulei Carpathos din Dodecanez. Părintele Stăniloae consideră că este posibil ca înainte de a deveni episcop să fi fost un membru al unei mănăstiri de obşte din insula respectivă. A fost prezent la Sinodul al III-lea din Constantinopol de la 680, în actele căruia întâlnim semnătura sa. Comentând aspectele scrierilor Sfântului Ioan Carpatiul, părintele Stăniloae notează: „S-a spus că ideile din aceste scrieri sunt foarte apropiate de cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. Nouă însă nu ni se pare. Ele sunt mai degrabă foarte înrudite cu ideile lui Isihie şi Filotei Sinaitul, formând aceeaşi familie spirituală. Preocuparea lui principală este aceeaşi trezvie şi rugăciune a lui Iisus. Foloseşte şi el imaginea păsării oxipterix, ca şi Isihie. Scrisul lui Ioan Carpatiul are aceeaşi aplicare vie, directă, la viaţa duhovnicească. Adeseori autorul ştie să adapteze într-o formă nouă imagini luate din psalmi. De pildă, gândurile pătimaşe din cugetare sunt comparate cu un zid pe care mintea trebuie să îl treacă printr-un mare efort. Definiţiile lui surprind adeseori prin noutatea vreunei nuanţe, chiar dacă ideea generală am întâlnit-o şi la Sfântul Maxim“ (Filocalia, vol. IV, p. 113). "Chiar şi o ispită mică, dacă e îngăduită, împiedică pe cel ce se sârguieşte în înaintare."
"Focul rugăciunilor către Dumnezeu şi sfânta meditaţie a cuvintelor Duhului să ardă pururi pe altarul sufletului tău."
,,....din necazurile multe si nespuse ti se impleteste cununa; si ”intru neputinte se desavarseste puterea lui Hristos”; si in starile triste ale sufletului obisnuieste sa infloreasca harul Duhului. "
"Dacă crinii cresc mai cu seamă în văi, inima care se face vale prin smerenie va naste şi ea crini"
,,Un singur cuvant bun l-a facut pe talharul scelerat de odinioara curat si sfant si l-a dus in rai; si un singur cuvant necuvenit i-a inchis lui Moise pamantul fagaduintei. Deci sa nu socotim mica mancarimea de limba. "
"Ai Scriptura mărturie că cineva, chiar pătimaş fiind, dacă crede cu toată
inima şi cu smerenie, primeşte harul nepătimirii. Căci zice: „Astăzi vei fi cu
mine în rai”; „Credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace’”, în pacea preafericitei
nepătimiri, şi celelalte de felul acesta; sau: „Toamna se coc strugurii”; sau: „Fie vouă după credinţa voastră”.
"Este cu neputinţă celui povăţuit prin încercări să treacă prin ele fără întristare. Dar după acestea, de multă bucurie se umplu unii ca aceştia, şi de lacrimi dulci şi de gânduri dumnezeieşti toţi câţi au cultivat osteneala şi necazurile în inimile lor."
"Asigură-te din toată puterea să nu cazi. Căci nu se cuvine luptătorului puternic să cadă. Dar dacă ţi s-ar întâmpla să cazi, ridică-te îndată şi stai iarăşi la lupta cea bună. Chiar dacă ţi s-ar întâmpla aceasta de zeci de mii de ori, prin retragerea harului, de zeci de mii de ori să faci şi aceea, adică să te ridici până la sfârşitul tău. Căci s-a scris: ''De şapte ori de va cădea dreptul, adică toată viaţa, de şapte ori se va ridica''. Până ce ţii arma sfintei schime cu lacrimi şi cu rugăciune către Dumnezeu, te socoteşti între cei ce stau, chiar dacă ai căzut de multe ori."
"Fiecare îşi va mânca rodurile căii sale"
"A cânta nu este propriu celor ce se roagă cerând (implorând tânguitor) ceva, ci celor ce se veselesc"
„Luna, care se măreşte şi apoi iar se micşorează, este închipuirea omului, care uneori să vârşeşte binele, alteori păcătuieşte, şi mai apoi se întoarce prin pocăinţă la viaţa îmbunătătită.
Deci nu se pierde mintea celui ce a păcătuit precum credeau unii, precum nici corpul lunii nu se micşorează, ci numai lumina ei. Dobândeşte omul iarăşi strălucirea sa prin pocăinţă, precum şi luna care după micşorarea ei se îmbracă iar cu lumină.”
"Mai cumplit lucru este a deznădăjdui decât a păcătui. Cel ce şi-a pierdut nădejdea a pierdut totul. Şi Iuda şi Petru au păcătuit; cel dintâi a căzut în deznădejde şi şi-a curmat viaţa, celălalt s-a ridicat prin nădejde, a plâns şi astfel a fost iertat de Domnul."
"Zice Faraon, rugându-se: Să ia Dumnezeu de la mine moartea aceasta" Şi a fost ascultat. Asemenea şi dracii, rugând pe Domnul să nu fie trimişi în adânc, au primit împlinirea cererii ( Luca 8, 31-32 ). Cu cât mai vârtos nu va fi ascultat creştinul, rugându-se să primească slobozenia de moartea mintală?"
Sfântul Ioan Carpatiul zice că atunci când rostim Rugăciunea lui Iisus, (adică “DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, … atunci zice că la fiecare chemare a sfântului Său Nume, Domnul ne răspunde în chip tainic:
“Fiule, iertate să-ţi fie păcatele tale …”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu