CA SĂ FII REGE

( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului
 din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

„Ca să fii rege peste animale, nu-i cine ştie cât.

Trebuie doar să fii mai puternic decât ele. şi-atat.

Nu disprețui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit

15. "Dacă eşti tânăr, puternic, 
sănătos şi înălțat astăzi, – nu-ţi pierde, omule, mintea ta sănătoasă, nici cumpătul tău bun, neţinând seama de nimeni și de nimic. 
Nu-ţi batjocori părinţii bătrâni şi neputincioși şi nu te ruşina de starea lor simplă, căci în urma mâinilor lor bătătorite și slabe ai crescut şi te-ai ridicat tu! 

16. Nu disprețui pe binefăcătorii tăi, la umbra cărora te-ai adăpostit, căci, fără îngrijirea lor tu n-ai fi putut ajunge unde eşti, niciodată! 

Despre pescuirea cea sufletească

(Matei 4, 18-23)

Evanghelia acestei duminici ne arată cum i-a chemat Iisus la apostolie pe patru dintre Apostoli. Din pescuitori de peşti i-a făcut pescuitori de suflete. „Veniţi după Mine, le-a zis Domnul, la o pescuire mai minunată decât cea pe care o faceţi… Eu vă chem în marea cea largă a vieţii, unde veţi pescui suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu; în Numele Meu veţi arunca mrejele şi multe suflete veţi scoate din adâncul pierzării…
Cei patru pescari au ascultat chemarea Domnului. Mai târziu, Domnul a alăturat la ei încă opt „pescuitori” de suflete. Minunată pescuire sufletească au făcut aceşti doisprezece „vânători”.
În istoria lumii nu se cunoaşte o altă aşa minune ca doisprezece pescari simpli să cucerească o lume întreagă pentru Evanghelie.

Traian Dorz ( 1914 - 1989 )

În spatele fiecărei fotografii se ascund frânturi de istorie

- audiție cu folos duhovnicesc -

Clik pe foto

Bucuria crestinilor si maica Vietii

Tinand cont de scrierile Sfintilor Parinti cu privire la Sfanta Fecioara Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos, putem spune ca oricat de frumos si de mult am scrie despre ea, intodeauna mai este loc de alte si alte cuvinte mai frumoase. Prin Duhul Sfant, Maica Domnului a devenit si Maica noastra, a tuturor, a devenit bucuria crestinilor si maica Vietii, caci a nascut pe Cel ce a dat viata tuturor celor morti in Adam.

Sfanta Fecioara Maria, pe cat a fost inaltata de laudele ingerului, pe atat s-a smerit inaintea lui Dumnezeu. Invatam de aici ca “smerenia este temelia sfinteniei”, este scara ce ne urca la cer.

Privind sfintele icoane ce ne-o infatiseaza pe Sfanta Fecioara Maria, vedem icoana unui suflet curat, vedem oglinda bunei-cuviinte. Modestia imbracamintei impresioneaza si ne da de gandit, caci “modestia este podoaba omului cinstit”.

Despre cum trebuie să-L mărturisim şi să-L iubim pe Hristos

Zis-a Domnul învăţăceilor Săi: „ Tot cela ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu pe dânsul înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cela ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu de dânsul înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri (…). Cela ce iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este Mie vrednic. Şi cela ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este Mie vrednic” (Matei 10, 32-37).
Atunci, răspunzând, Petru a zis Lui: „Iată, noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; oare ce va fi nouă?” Iar Iisus a zis lor: „Amin grăiesc vouă că tot cel care a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, însutit va lua şi viaţă veşnică va moşteni. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi de pe urmă, întâi”(Marcu 10, 28-31).

În duminica aceasta, Biserica a pus prăznuirea Tuturor Sfinţilor, de aceea se citeşte o evanghelie ce spune despre viaţa cea trăită în retragere, în sfinţenie şi jertfire pentru Domnul.
Dar să nu credem că această evanghelie ar fi numai a Sfinţilor şi grăieşte numai lor. Ea este şi a noastră.
Fiecare creştin trebuie să trăiască o viaţă de sfinţenie; prin sfinţenia vieţii sale să se sfinţească Numele Tatălui Ceresc. „Fiţi şi voi sfinţi întru toată viaţa -scrie Apostolul Petru creştinilor – căci scris este: «Fiţi sfinţi, că Eu Sfânt sunt»” (I Ptr 1, 16).

Când n-am puteri

Când n-am puteri să-mi birui
al inimii amar,
Iisuse,-adu-mi aminte
de-amarul Tău Calvar!

Doamne,-ndreaptă-mi inima
spre răbdarea Ta,
ca să-mi pot şi eu purta
crucea mea!

Când n-am puteri să-mi mustru
cuvântul meu greşit,
Iisuse,-adu-mi aminte
ce scump l-ai ispăşit.

Când n-am suspin să-mi ardă
a vieţii slăbiciuni,
Iisuse,-adu-mi aminte
de-a Tale rugăciuni.

Când n-am curaj să sufăr
loviri de la duşmani,
Iisuse,-adu-mi aminte
de Tine-n Ghetsimani.

Când n-am tăria jertfei
de-a duce şi-a tăcea,
Iisuse,-adu-mi aminte
c-aşa pot învia!

de Traian DORZ, 
din vol. «Cântarea Veşniciei»

Mărgăritare duhovniceşti - citate din opera Părintelui Alexander Schmemann

După Revoluţia din 1917, multe familii ruseşti şi-au părăsit patria, luând calea pribegiei. În Estonia anului 1921, într-una dintre aceste familii de emigranţi, s-a născut Alexander Schmemann, unul dintre cei mai remarcabili reprezentanţi ai teologiei ortodoxe în Occident.
Deşi s-a simţit întotdeauna fiu al poporului din care provenea, Alexander Schmemann nu a vizitat niciodată Rusia, din dispreţ faţă de regimul comunist.
După şapte ani petrecuţi în Estonia, familia Schmemann a plecat în Franţa, la Paris, unde Alexander a urmat studiile secundare.
Religiozitatea lui începe să se manifeste cu putere, tânărul licean partipicând la Liturghia de la catedrala „Alexander Nevsky“, unde frumuseţea cu care erau ţinute slujbele îl copleşea. (sursa)

S-a dedicat pe deplin Ortodoxiei din America, desi era adeseori, nemultumit de faptul ca ortodocsii americani (indeosebi, cei convertiti) devenisera obsedati de aspectele exterioare. Parintele Alexander Schmemann a evidentiat pericolul identificarii etnice a Bisericii, mai ales, asupra pericolului de a considera crestinismul un refugiu al identitatii, inchizand astfel Biserica in spatele zidurilor etnice, in acelasi fel, Ortodoxia poate deveni, pentru convertiti, un semn al identitatii si, in consecinta, sa fie redusa la o ideologie.
Recunoscut prin calitatile sale de predicator, profesor si preot, parintele Alexander a ramas in amintirea generatiilor de crestini datorita viziunii sale asupra culturii contemporane, a vietii bisericesti si a Liturghiei.
(Sursa) 

„Oamenii au încetat de a mai crede… nu în Dumnezeu sau în zei, ci… în moarte, în moartea veşnică, în iminenţa ei. Astfel, ei nu mai cred în mântuire. Înţelegerea de astăzi a religiei ca o realizare de sine este destul de ieftină. Sunt eliminaţi, pe rând, diavolul, iadul, păcatul şi nu mai rămâne nimic altceva decât consumul de bunuri. Există, acum, în lume, mai multă frică decât oricând, însă nu este «frica» de Dumnezeu.“

„Hristos nu a avut o casă a Lui nu pentru că ar fi dispreţuit bucuriile simple – a avut şi El o copilărie, o familie, o casă -, ci pentru că El se simţea acasă pretutindeni, în lumea pe care Tatăl Său o făcuse «casă» omului. Biserica este casa noastră şi casa lui Dumnezeu, iar cea mai profundă experienţă a Bisericii este cea a unei case.“

(Părintele Alexander Schmemann – Pentru viaţa lumii, EIBMBOR, 2001)

Trei Nume-n Unul Singur

Trei Nume-n Unul Singur
e Harul şi Misterul
ce-nvăluiesc pământul
şi-nstăpânesc Eterul,
le spune Ziua, Nopţii
şi Iarna, Primăverii
şi Seara, Dimineţii
şi Moartea, Învierii…

Trei Feţe-a Celui Unic

În ziua cea mare a Cincizecimii

Mai jos puteți viziona în reluare   (fără editare) adunarea de Rusalii de la mormântul Părintelui Iosif Trifa din Dumbrava Sibiului.  Vizionare cu folos!

 videorod 
( Pentru a asculta nestingheriţi de programul de la RadioOastea Domnului
 din dreapta blogului, acţionaţi butonul oprit aflat în colţul din stânga-jos. )

La Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt

Pogorârea Duhului Sfânt se află istorisită pe larg în Faptele Apostolilor, capitolul 2. Vă rog să o citiţi şi de acolo cu băgare de seamă, căci e plină de învăţături sufleteşti.

Vom cerceta şi noi aici câteva.

Mai întâi, ne spune Scriptura că Apostolii aşteptau pogorârea Duhului Sfânt „toţi împreună, adunaţi la un loc”, unde se rugau. Aceasta e şi azi cerinţa şi pregătirea sufletească pentru primirea Duhului Sfânt: retragerea din zgomotul lumii, retragerea din păcate, rugăciunea stăruitoare şi dorinţa după mântuire sufletească. Cei mai mulţi creştini trăiesc după „duhul care este acum în lume” (Ef 2, 2), iar în duhul acestei lumi sunt fel de fel de „mode” şi moravuri păgâne, ca: beţii, jocuri, petreceri, destrăbălări, înşelăciuni, glume, vorbe urâte etc. Acest duh este cea mai mare piedică pentru primirea Duhului Sfânt.

Golgota şi inima omului

Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are două puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel mai însemnat, şi cel mai înalt este Golgota, este Jertfa Mântuitorului. Fără Jertfa Crucii nu este şi nu poate fi nici un fel de mântuire sufletească. Numai Sângele Lui ne poate curaţi de orice păcat (I Ioan 1,7).

Numai prin darurile Crucii putem dobândi mântuire, iar aceste daruri ni se dau prin lucrarea Duhului Sfânt.

Dar tot atât de însemnat este şi al doilea punct: inima omului şi darurile Crucii, care pot lucra numai acolo unde li se deschide inima omului. Faţă de noi, darurile Crucii n-au nici un preţ dacă nu le primim în inima noastră şi dacă nu le lăsăm să lucreze în inima noastră. După Golgota, în rândul al doilea, inima este centrul vieţii şi mântuirii noastre sufleteşti.

Întrebări - tu cum răspunzi? ( XXVI)

Când am fost în călătorie la Ierusalim, am văzut şi poarta prin care intrase odinioară Iisus, în ziua Floriilor. Această poartă se cheamă „Poarta de aur” şi e închisă cu zid. Tradiţia de la Ierusalim spune că această poartă s-a închis de la sine şi se va deschide iarăşi de la sine, în Ziua cea mare a Învierii. Prin ea vor intra sufletele la viaţă.

Plină de înţeles şi de adevăr este această tradiţie, căci, de fapt, mântuirea noastră stă în întrebarea: cum L-am primit noi pe Mântuitorul?

„Şi celor câţi L-au primit pe El (cu adevărat), care cred în Numele Lui – zice Evanghelia – le-a dat lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu” (In 1, 12).

Aşa L-ai primit pe Domnul şi tu, cititorule?

Apa cuvântului biblic

"Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape.

Veniţi şi cumpăraţi fără bani şi fără plată."(Isaia 55, 1)

"În şcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre pâinea cuvântului biblic. Dăm acum o altă minunată asemănare cu care se recomandă Cuvântul lui Dumnezeu: asemănarea cu apa.

Cuvântul lui Dumnezeu se recomandă şi ca o apă; ca o apă ce satură setea sufletului.

"Nu numai cu pâine va trăi omul" - a zis Mântuitorul. Dar tot aşa s-ar putea zice: Nu numai cu apă se va sătura omul. Şi sufletul îşi are setea lui, însetoşarea lui. Aceasta e setea de care vorbea proorocul Amos: setea de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11); setea de a bea şi de a te adăpa din Cuvântul lui Dumnezeu.

Cum v-a iertat Hristos

Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos aşa iertaţi-vă şi voi. (Coloseni 3, 13)

Îngăduiţi-vă unii pe alţii – spune Cuvântul Domnului aici – şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.

Aceasta este singura judecată la care are dreptul să se ducă un adevărat credincios al lui Iisus: judecata iertării.

Acesta este singurul drept al omului duhovnicesc: dreptul de a ierta.

Aceasta este singura răzbunare îngăduită sufletului născut din Dumnezeu: iertarea. O iertare cum a avut şi el din partea lui Hristos. O iertare totală. O iertare imediată. O iertare pe totdeauna.

Sfaturi primite şi iar la semeni răspândite (XXXVIII)

"Ce specific minunat are Oastea… Ce lucrare curată şi sfântă, atât prin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman românesc este această Mişcare a Oastei Domnului!

Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.

Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestui neam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.

Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.

Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.

Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.

Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestui Neam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru înstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"

- Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129 -