"Ce specific minunat are Oastea… Ce lucrare curată şi sfântă, atât prin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şi profund uman românesc este această Mişcare a Oastei Domnului! Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin de interesul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.
Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestui neam.
Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.
Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.
Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.
Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.
Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestui Neam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentru înstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dumnezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.
Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evanghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cu adevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită"
- Traian Dorz, Zile şi adevăruri istorice, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p.129 -
"Ca să poţi creşte, trebuie mai întâi să te naşti. Tot aşa şi în cele duhovniceşti. Ca să poţi creşte în Domnul, trebuie mai întâi să te naşti din nou. Iar această naştere este, preaiubiţii mei fraţi, ruperea totală cu lumea, cu duhul acestei lumi; predarea vieţii noastre în întregime Domnului şi începerea unei vieţi noi cu El. Această naştere este schimbarea din temelii ce s-a făcut în casa lui Zaheu şi în casele şi în sufletele tuturor pierduţilor care L-au primit cu adevărat pe Domnul. Fără acest început, fără acest hotar de viaţă nouă, toate sforţările mântuirii noastre sunt zadarnice."
- Părintele Iosif Trifa - din cartea:"Să creştem în Domnul!" -
"M-am straduit sa va dau nu numai cuvantul lui Dumnezeu,ci si o pilda cum sa-l urmati.Sa calcati dupa Domnul pe urmele mele.Ca,pe urma,sa ne intalnim mai fericiti,la sfarsitul luptei noastre,langa Domnul,in Canaanul Sau Ceresc...
...Oricat ati avea de suferit,sa nu-L tradati pe Dulcele nostru Mantuitor,Iisus Biruitorul.Sa nu tradati Cauza Evangheliei si a Bisericii vii,sa nu tradati voluntariatul Oastei,nici pe parintele vostru in Hristos. Va veni vremea cand Dumnezeu si Adevarul ne vor face dreptate si noua...Sa
aveti neincetat ochii tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre,la Iisus cel Rastignit..."
- Parintele Iosif Trifa - "Istoria unei jertfe", vol2, pag. 370. -
"Va veni vremea, şi trebuie să ne pregătim de pe acum pentru ea, când centrul de greutate nu va mai cădea pe adunarea din pieţe, săli de conferinţe sau alte locuri publice, ci pe "Biserica" din doi sau trei de la Evanghelia Sf. Matei, 18, 20, adică pe "celula de rugăciune". Prin aceasta va vorbi Domnul Iisus oamenilor din această parte a lumii, pentru multă vreme de aici înainte. Însăşi Biserica-Mamă va fi în suferinţă, iar toţi aceia care se vor lupta să nu dea Cezarului ceea ce este a lui Dumnezeu, vor avea de pătimit.
Vor veni zilele când firma va fi dată jos, iar credincioşii vor scrie în fiecare zi o pagină de Evanghelie, nu cu vorbe, ci cu sângele faptelor izvorâte din trăirea cu Iisus cel Răstignit; o trăire nu pe Tabor, ci jos în Ierusalimul care închide pe prooroci sau le dă o cruce de pe care vor fi părtaşi la marea Înviere. Oamenii pot răstigni Adevărul, îl pot pune sub lespezi grele, dar ultimul cuvânt este totdeauna al lui Dumnezeu: INVIEREA!"
- din cuvântul fr. Ioan Marini, rostit în noaptea Anului Nou 1947, în biserica ortodoxă din Săsciori, la îngroparea anului vechi, ca sub lumina unei înştiinţări de Sus, parte a testamentului său pentru Oastea Domnului -
"Secretul acestei vieţi exemplare? Totala lepădare de sine, smerenia, fapta bună, sta-tornicia în păzirea şi păstrarea adevărului primit, rugăciunea şi iar rugăciunea unită cu postul cel adevărat!"
- Gheorghe Precupescu -
"Vă salut cu cuvintele apostolului Pavel: "De aceea, preaiubiţii şi doriţii mei fraţi, rămâneţi tari în Domnul" (Filipeni 4,1). Acum se dă examenul cel mare al Oastei şi al ostaşilor. Cu ochii ţintă la Isus Căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre (Evrei 12,2).
Cu El vom birui!
Preotul IOSIF TRIFA, Sibiu "
- "Ostaşul Domnului" nr. 3-4 din 1-15 februarie 1935, redactor pr. Vasile I. Ouatu, Bucureşti -
Fratele meu! Eşti un credincios şi te doare că nu poţi aduce la Domnul pe soţia ta, pe copilul tău, pe vecinul tău. O, nu dispera! Roagă-te mereu pentru „Vântul cel cald". Ce n-ai putut face tu într-un an, face Vântul acesta într-o zi, într-o clipă chiar.
Primăvara vine treptat, încetul cu încetul, începe a se topi, mai întâi, zăpada de pe case, încep a picura streşinile. Încep a curge apele. Şi, pe urmă, vântul deşteaptă pământul şi face dezgheţ general.
Aşa vine, de cele mai multe ori, şi „primăvara" cea sufletească. Treptat, încetul cu încetul. Începutul „dezgheţului", omul poate nici nu l-a simţit. Duhul lui Dumnezeu, treptat, treptat, îi luminează mintea, îi întăreşte voinţa, îi încălzeşte inima, îi topeşte frica şi îi insuflă nădejdea. Aceasta este lucrarea Vântului ceresc. Simţim această tainică lucrare, dar n-o vedem, aşa cum nu vedem nici vântul de la Sud care aduce primăvara.
Aici voi aminti un sfat pentru Oaste şi ostaşi. Când Duhul Sfânt începe a lucra într-un suflet „îngheţat" - noi trebuie să avem răbdare. Să aşteptăm cu răbdare lucrarea treptată a Harului. Noi, de multe ori, aşteptăm dintr-odată „dezgheţul general" al necredinciosului, dar aceasta este o greşeală. Să lucrăm cu răbdare pentru mântuirea celor pierduţi, aşteptând lucrarea treptată a trezirii lor.
Aici vom spune că Oastea Domnului este şi ea un fel de primăvară adusă de Vântul cel cald al Duhului Sfânt. Noi, ostaşii, ne-am trezit din „îngheţ" prin Vântul cel aducător de primăvară al Duhului Sfânt şi vom trece în „vară" şi în „toamnă" cu „roade" bogate, numai prin această cerească suflare."
- Parintele Iosif Trifa -din cartea " VÂNTUL CEL CERESC"
"Păcătosule! Ştii tu că orice faptă a neascultării tale este o crimă faţă de Dumnezeu?
Ce altceva cauţi şi trebuie să cauţi tu, decât pe Dumnezeu, adevăratul tău Stăpân şi Domn, pe care trebuie să-L asculţi şi să-L urmezi!... dar întotdeauna când nu faci voia Sa, tu faci pe placul voii tale. Şi asta înseamnă că tu te faci Dumnezeu, iar pe Cel Prea Înalt îl desdum-nezeieşti, îl dejoseşti, coborându-L mai pe jos decât omul. "
- Ioan Marini - din cartea "Pacatul" -
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu