"Credinţa fără fapte, moartă este"(Iacov 2, 17)

Dragul meu cititor de "Jurnal de zbor", citeşte în seara aceasta împreună cu mine cuvintele scrise de Sf. Ev. Matei, la îndemnul lui Dumnezeu, cap. 25, v. 31 - 46

Cutremurătoare sunt , dragul meu, cuvintele Sfintei Evanghelii ce le-am citit împreună. Ele ne amintesc că într-o zi vom da seamă, înaintea Dreptului Judecător, de toate rele pe care le-am săvârşit, şi vom afla răsplată sau osândă, nu după mărturiile altora, ci după faptele noastre. Întradevăr, dragul meu, noi creştinii purtăm mereu cheia fermecată, cu care se deschide şi poarta cea strâmtă ce duce spre desfătarea raiului, dar şi porţile cele largi, care duc spre osânda veşnică. Această cheie minunată sunt faptele noastre, purtarea noastră!


Să ascultăm cu luare aminte vestirea pe care ne-o face Mântuitorul: El nu ne făgăduieşte răsplata sau osânda numai pentru credinţa sau necredinţa noastră, căci stă scris:"Credinţa fără fapte, moartă este"(Iacov 2, 17). El ne arată că numai fapta cea bună, izvorâtă din credinţă şi din dragoste, va atârna greu în talerul judecăţii celei drepte, pentru dobândirea dumnezeieştii răsplătiri. Hristos spune lămurit că binecuvântaţi vor fi cei care vor împlini prin fapte porunca cea mai de seamă din legea creştină: iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui.

Să luăm seama, dragul meu, că Domnul numeşte pe cei aflaţi în suferinţă "fraţi ai Săi"; să luăm seama că tot ce vom face, unuia dintre aceşti semeni ai noştri, împovăraţi de lipsuri şi de durere, lui Hristos îi vom face.

De vom hrăni un flămând, - pe Hristos îl vom hrănii!
De vom adăpa pe cel însetat, - lui Hristos îi vom da să bea!
De vom primi în casă pe cel străin şi-l vom odihni, - pe Hristos îl vom găzdui sub acoperişul casei noastre!
De vom îmbrăca pe cel gol, - pe Domnul îl vom îmbrăca!
De vom cerceta pe bolnav şi-i vom alina suferinţa, îmbărbătându-l, - pe Dumnezeu îl vom cerceta!...

Este aceasta cea mai deplină dovadă a dragostei pentru semeni, pe care a poruncit-o Hristos, şi pe care neîncetat p propovăduieşte Sfânta noastră Biserică.

Să-I arătăm, dragul meu, prin fapte, iubirea noastră către aproapele, ca să putem arăta, în acest fel iubirea noastră către Dumnezeu.

Să nu uităm cuvântul Sfintei Scripturi, care ne învaţă:"să nu se îngrijească fiecare numai de ale sale, ci fiecare să poarte grijă şi de a altora"
(Filipeni 2, 4).

Să nu uităm nici vechea vorbă bătrînească:"Cine pe sărac ajută, pe Dumnezeu împrumută".
Numai aşa vom putea nădăjduii să auzim pe Dreptul Judecător spunându-ne:
"Vino, binecuvântat al Părintelui Meu"...