Notă de lectură – „Balsamul din cuvinte” de Maria Luca

 

Cartea „Balsamul din cuvinte” de Maria Luca, apărută la Casa de Editură Exclusiv, Vulcan, 2024, nu este doar un volum de poezie creștină, este o reală experiență interioară. Citind-o, nu simți doar ritmul versurilor, simți că intri într-un spațiu de liniște, de meditație și de apropiere de Dumnezeu. Autoarea scrie cu sinceritate și delicatețe, cu o credință care nu obligă, dar care se oferă ca lumină și alinare.

 

Poemele d-nei Mariei Luca ating profund sufletul: vorbesc despre dorul de Dumnezeu, recunoștință, fragilitate și nădejde. Fiecare text pare o oprire pe un drum duhovnicesc pe care îl simți și al tău.

 

 „A mai trecut o iarnă” (pag. 5)

„A mai trecut o iarnă peste noi / Și câte vor mai trece, cine știe? / Au fost zăpezi ce-n suflete ne-au nins / Și timp a fost de har și bucurie…”

 

Un ritual poetic al trecerii timpului, unde iarna devine memorie și mulțumire.

Învățăm din acest poem că fiecare etapă a vieții poate fi dar, dacă o privim cu seninătate.

 

 „Atinge-Te, Doamne!” (pag 15.)

„Atinge-Te Doamne de inima mea / Mai lasă iubire și pace în ea / Căci teama m-apasă și grijile-s multe / Și nimeni nu vea suspinu-mi s-asculte…”

 

Un strigăt al inimii care caută vindecare.

Învățăm că rugăciunea nu înseamnă doar a cere, rugăciunea este și despre a lăsa durerea să se transforme în cânt.

 

„Bună dimineața, Doamne!” (pag. 21)

„Bună dimineața, Doamne! Cât ești Tu de minunat / Încă-o zi de îndurare peste lume-ai revărsat! / Ne-ai vegheat în bezna nopții… ne-ai dat somn odihnitor / Și ne-ai învelit cu pacea din al dragostei izvor!...”

 

Un poem al recunoștinței simple, de fiecare zi.

Învățăm cum să ne facem diminețile altar, iar mulțumirea - cea mai simplă și curată rugăciune.

 

 

 „Cel mai fericit...” (pag. 31)

„Doamne, când întinzi spre mine / Mâna Ta de Dumnezeu / Iarna se preface-n vară, / Drumul nu-mi mai este greu / Iar durerea ce odată / Apăsa a mea ființă / E învinsă de Iubirea / Ce aduce biruința!...”

 

Un poem al bucuriei care vine din apropierea de Dumnezeu, nu din lipsa încercărilor.

Învățăm că întâlnirea cu divinul schimbă lacrima în putere.

 

 „E-așa aproape Dumnezeu...” (pag. 89)

„E-așa aproape Dumnezeu / Dar tu nu-L simți și tu nu-L vezi…/ În multe feluri îți vorbește / Dar tu nu vrei… nu poți să-L crezi!.../ Chiar azi, în zorii dimineții / Când ochii ți-ai deschis voios / A fost cu tine printr-o rază / Ce ți-a zâmbit misterios…”

 

Versuri care mustră blând nepăsarea și invită la răspuns.

Învățăm că Dumnezeu e aproape; noi suntem cei care trebuie să ne apropiem.

 

 „Există Dumnezeu cu-adevărat!” (pag. 95)

„Spune-mi, dacă într-o zi / L-ai vedea pe Dumnezeu / Și în marea-I îndurare / S-ar opri în drumul tău / Ce I-ai spune? Ce cuvinte / Inima ți-ar copleși? / Vei putea să-I spui că știi / A ierta și a iubi?...”

 

Un poem care trezește conștiința și invită la sinceritate interioară.

Învățăm că nu răspunsurile rapide contează, ci adevărul din suflet.

 

 

Privită din punct de vedere literar, poezia d-nei Mariei Luca se remarcă prin câteva lucruri foarte clare:

-          Limbaj simplu, dar profund: versurile sunt ușor de citit și lasă urme în suflet.

-          Recunoștință și credință vie: poeziile apropie cititorul de Dumnezeu prin gesturi și momente obișnuite.

-          Întrebări care te pun pe gânduri: autoarea nu moralizează, ci invită la meditație personală.

-          Căldură și sensibilitate: mai ales în poeziile despre mamă și iubire.

-          O lume privită prin credință: natura, timpul și viața sunt văzute ca parte din grija lui Dumnezeu, ceea ce aduce liniște și curaj.

 

D-na Maria Luca scrie poezie din respirația credinței. Versurile sale sunt tandre, smerite, sincere și clare, fără artificii inutile. Poezia ei mângâie, dar și trezește; vindecă, dar și întreabă. Este o voce caldă, autentică, profund umană.

 

„Balsamul din cuvinte” este o carte care aparține deopotrivă literaturii dar și vieții creștine. Este volum de lectură și experiență interioară în același timp. D-na Maria Luca oferă poezie care se citește cu mintea, se simte cu sufletul și rămâne în conștiință.

 

Pentru mine, această lectură este și o mărturisire: despre cum poezia poate deveni rugăciune și cum cuvintele pot aprinde o lumină care nu se stinge.

 

Sorin Micuțiu

Simeria: 05.01.2026