Băteam la ușile apartamentelor, îmi deschideau intram și începeam să când:
„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…”.
Pe acea stradă, Mezonos, văd o ușă de fier. Exista și o curte cu mandarini, portocali…
Părea o casă arătoasă, cu scări interioare. Era o casă cu etaj. Avea și intrare la subsol. Am urcat scările, am bătut la ușă și a venit o doamnă să-mi deschidă. Din obișnuință, am intrat și am început: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…”
Deodată mi se pune de-a curmeziș acea doamnă și îmi spune: „Oprește-te!”
Între timp de pe coridoare mă auziseră, și au început să iasă fete din camere.
Mi-am spus atunci: „Am nimerit la o casă de toleranță.”
Femeia dinaintea mea îmi spuse: „Să pleci de-aici! Astea nu sunt vrednice să sărute crucea! Sărut eu crucea și pleacă, Părinte. Te rog!”
Eu… cum să plec?! Am luat altă atitudine:
„Ascultă-mă, te rog! Nu am cum să plec! Eu sunt preot și am venit aici cu Botezul.”,
„Nu sunt vrednice să sărute Crucea!”,
„Nu știu dacă ele nu sunt vrednice, sau poate tu nu ești. Pe mine, dacă mă întreabă Dumnezeu cine e vrednic să sărute, fetele sau dvs., aș spune că fetele au voie, dar dvs. nu.”
S-a rușinat puțin: „Haideți fetelor să sărutați crucea!” Și au venit.
Așadar au sărutat crucea, iar eu cântam:
„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne…”
Cântam mai melodios, căci mă bucuram că Dumnezeu a rânduit să merg acolo, la cele fete.
Au sărutat toate crucea, și le-am spus:
„Copiii mei – erau îmbrăcate și ele cu niște fuste colorate, se înfrumusețau și ele ce aveau acolo…-, la mulți ani, copiii mei! Dumnezeu vă iubește pe toate! Dumnezeu ne iubește pe toți! Este Părintele tuturor. El poartă de grijă de fiecare dintre noi. Doar să ne îngrijim și noi să-L cunoaștem, să-L iubim! Dumnezeu e Preabun, ne iubește pe toți și trimite ploaia și soarele peste toți. Pe toți ne iubește! Și pe mine m-a învrednicit azi să vin aici cu Botezul și m-am bucurat mult! La mulți ani!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu