Despre prietenie, așa cum încă mai cred în ea

 

Prietenia nu se vede mereu în gesturi spectaculoase, ci în felul acela liniștit în care știi că poți conta pe cineva.
 
De multe ori, cei dragi nu pot schimba nimic din ceea ce trăim, nu pot muta obstacolele, nu pot vindeca instant dureri. Dar simpla lor prezență așază ceva în noi. Ne ajută să respirăm, să nu ne simțim pierduți, să avem curaj să mergem mai departe. Asta, cred eu, este una dintre cele mai mari puteri ale prieteniei.
 
Și dacă e ceva ce mă uimește mereu, este felul în care prietenii adevărați se bucură pentru tine ca și cum bucuria ta le-ar aparține din naștere. Acea clipă în care fericirea ta le luminează chipul este, cred, una dintre cele mai curate dovezi că dragostea prieteniei nu se măsoară în vorbe, ci în felul în care inimile bat la fel.
 
Există apoi bucuriile. Momentele acelea în care îți dorești să împarți cu cineva ceea ce te face fericit, nu ca să impresionezi, ci pentru că știi că acea persoană se va bucura sincer pentru tine. Sunt clipe rare, curate, în care simți că viața se trăiește în doi, în trei, în „noi”, nu doar în „eu”. Acolo înțelegi cât de prețios este omul care știe să fie alături nu doar la nevoie, ci și la bine.
 
Poate tocmai de aici vine și durerea, atunci când cineva refuză să mai intre în acest spațiu sincer. Când, fără un motiv înțeles, trântește ușa și lasă în urmă nedumerire, gol și o umbră de tristețe peste ceea ce ar fi putut fi. Uneori se întâmplă ca cineva să nu poată, să nu vrea sau pur și simplu să nu știe să primească darul acesta. Și atunci, deși ne doare, învățăm să nu forțăm prietenia acolo unde ea nu se naște.
 
Însă asta nu mă face să cred mai puțin în prietenie. Dimpotrivă, mă face să o prețuiesc mai mult. Mă face să înțeleg că nu toți oamenii pe care îi întâlnim sunt meniți să rămână aproape, dar cei care rămân… aceia devin acasă. Pentru ei merită să rămân deschis, chiar dacă uneori doare. Pentru ei merită să iert, să încerc din nou, să țin aproape.
 
Astăzi, mai matur decât ieri și poate mai atent decât odinioară, știu că prietenia adevărată nu înseamnă doar legături frumoase, ci și limite, și claritate, și curajul de a spune: „până aici”, atunci când ceva rănește felul în care cred în oameni. Dar tocmai asta face loc celor care merită să rămână.
 
Prieteni, ținem aproape!

06.01.2026