Căldura dragostei Domnului : Mama

 A scrie despre mamă aşa cum se cuvine...

a vorbi despre dragostea de mamă,
despre crucea şi jertfa mamei, aproape că nu pot.

Sunt pe pământ, atâtea iubiri pe care le mai poţi înţelege; ele sunt oarecum pământeşti.
Iubirea fiicelor...iubirea prietenelor, iubirea soţiilor chiar...

Dar o iubire ca a mamei cred din toată inima mea că nu mai este alta pe lume. În ea parcă nu-i nimic pământesc. În ea parcă totul este ceresc.

Puterea iubirii de mamă, statornicia ei, curajul ei, răbdarea ei, căldura ei, bunătatea, iertarea ei, nu pot fi apropiate decât de cele ale iubirii lui Dumnezeu.

Se spune neîncetat: - Oamenilor, iubiţi pe Dumnezeu Care v-a făcut, Care vă iubeşte, Care vă rabdă, Care vă iartă atât de mult!...
Dar cine ar îndrăzni să spună: - Dumnezeule, iubeşte-i pe oameni! Când vedem fiecare că totul este numai revărsarea iubirii Lui către noi toţi.

Se spune neîncetat şi trebuie să se spună:
- Fiicelor, iubiţi-vă mama!
- Soţiilor, iubiţi-vă soţul!
- Surorilor, iubiţi-vă sora! -
dar niciodată nu s-a scris şi n-a fost nevoie să se spună: - Mame, iubiţi-vă fiicele voastre!
Cum nu-i nevoie să-i spui soarelui: Luminează! Sau primăverii: Înfloreşte!

Nimeni nu ştie acest lucru mai bine ca tine, scumpă soră şi mamă.
Tu, care ai fost creată de mâinile dragostei dumnezeieşti,
din căldura inimii lui Dumnezeu,
de lângă locul dragostei lui Hristos,
din aluatul însoritelor simţiri ale Duhului Sfânt –
tocmai pentru aceasta.

Tu, care ai început să simţi acum cum se revarsă în inima ta fericitul şuvoi dumnezeiesc al iubirii faţă de rodul sânului tău stâng,
pe măsură ce va creşte în sânul tău, chiar sub inima ta, fiinţă iubită pe care o hrăneşti cu tot ce ai mai bun în trupul şi în sufletul tău.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră şi mamă, şi Dumnezeu te-a binecuvântat tocmai prin a-ţi dărui acest har: harul de a fi mamă.
Harul acesta îţi va curăţa tot trupul tău de orice rău.
Căci sarcina reîmprospătează, cu o frumoasă primenire şi frumuseţe, tot trupul femeii.
Iar în sufletul tău se va produce o iubire nemaicunoscută, care va întrece nu numai toate iubirile tale, dar şi toate puterile din tine.

În faţa nici unei alte fiinţe pământeşti nu s-a plecat cu atâta respect un arhanghel, ca în faţa unei Mame! (Luca1,28 ).
Nici uneia Cerul nu i-a trimis un salut mai cald şi sfânt, ca Aceleia căreia i s-a vestit: un Rod Sfânt S-a zămislit în tine (Luca 1,32).

De nici o bucurie atât de sfântă n-au cântat îngerii, ca de bucuria unei Naşteri,
a Naşterii în Care înainte de a se vedea strălucirea Fiului, s-a văzut strălucirea Mamei.

A Mamei care era ocrotitoarea Ocrotitorului şi mijlocul Mijlocitorului mântuirii lumii.
Ridică-ţi inima, scumpă soră şi mamă spre lumina acestor sfinte stări!

Şi umpleţi sufletul de aceste fericite gânduri ca să ai toată puterea, curăţia, căldura, şi tot harul care se va cere pentru a-ţi împlini această unică şi dumnezeiască chemare: chemarea de a fi mamă unui fiu sfânt!
Chemarea de a împrospăta şi înfrumuseţa cu dragostea inimii tale viaţa lumii, izvorâtă din dragostea inimii lui Dumnezeu, prin Fiul tău.

Dumnezeu a dăruit inimii tale nu numai o parte din puterea Sa creatoare, făcându-te să zămisleşti,
ci te va insufla şi cu sfânta pătrundere a înţelepciunii iubirii, prin care să-l creşti pentru El.

Pentru ca iubirea ta divină, care naşte această fiinţă, să poată şi veghea asupra fericirii sufletului drag ce-l aduci în lume.
Dumnezeu ţi le va da acestea, ca să-ţi fie armele cu care să aperi viaţa şi fericirea comorii tale.

Gândul, grija şi teama vor fi de acum încolo partea grea şi fericită a inimii tale, mamă.
Vei vedea curând că nimic nu-i mai greu şi mai plăcut, mai dulce şi mai amar, mai luminos şi mai întunecat,
mai binecuvântat şi mai chinuit –
decât a fi mamă...Decât a fi o mamă sfântă...

Scumpă mamă, de nimic n-ai acum mai mare nevoie, decât să te rogi.
Fă-ţi din rugăciune izvorul puterii tale,
mijlocul descărcării sufletului tău,
lumina încrederii puternice,
tăria luptei grele îndelungi,
stâmpărarea inimii însetate de iubire,
despovararea temerii încrezătoare,
pacea duhului frământat
şi liniştea întregii tale fiinţe!

Rugăciunea mamei este o putere atotputernică.
Nici o rugăciune nu-i ascultată de Dumnezeu, mai grabnic şi mai deplin, decât rugăciunea mamei sfinte.

Nimeni pe lumea aceasta nu are atâtea dovezi de izbăviri, de minuni, de rugăciuni împlinite, de împliniri minunate de către puterea lui Dumnezeu, ca mama credincioasă.
Toate mamele din lume ştiu aceasta.
Toate mamele din lume au văzut aceasta.
Căci numai mama nu se roagă pentru ea.
Numai mama se poate ruga cu atâta putere, stăruinţă, căldură,încredere, pentru o altă fiinţă decât a ei.
Pentru o altă fericire decât a ei.
Pentru o altă mântuire decât a ei.
Pentru toate ale fiului ei.
Rugăciunii de mamă nimeni nu-i poate rezista: nici Cerul, nici pământul.
Ea răzbate prin orice primejdii,
trece prin orice ameninţări
şi biruie orice împotriviri.
Singura rugăciunea mamei este în stare de a fi aşa cum se cere fie o rugăciune adevărată.

O rugăciune aşa cum o doreşte şi o cere Dumnezeu.
O, dacă ar şti fiecare mamă cât de mult bine face rugăciunea nu numai sufletului ei, ci, mai ales, sufletului scump al fiinţei care creşte sub inima ei, umplând-o de lumină, înzestând-o cu frumuseţea şi fericind-o cu lumina şi harul sfintelor virtuţi trupeşti şi sufleteşti!
Astfel, cu cât mama petrece mai adânc şi mai mult în rugăciune, cu atât fiinţa care se va naşte va fi mai binecuvântată.
Sfânta Fecioară a ştiut acest lucru sfânt.
Şi, de aceea, îndată ce a primit sfânta înştiinţare, s-a sculat şi a plecat spre munţi, gata pentru meditaţie, gata pentru rugăciune (Luca 1, 39-56).
Acolo, împreună cu Elisabeta, o altă mamă sfântă,trebuie să fi înălţat spre Ceruri cele mai sfinte, curate, fierbinţi, şi mai dulci rugăciuni pe care puterile cereşti le vor fi auzit vreodată ridicându-se din vreo inima omenească.

Aşa s-a pregătit Mama cea mai Sfântă,
pentru Naşterea cea mai Sfântă
şi pentru Viaţă cea mai sfântă,
prin Jertfa cea mai sfântă,
cu rugăciunea iubirii celei mai sfinte.
Şi astfel s-a unit Viaţă Mamei cu a Fiului.
Jertfa Mamei cu Jertfa Fiului.
Şi slava Mamei cu Slava Fiului Său - de care a unit-o binecuvântarea lui Dumnezeu. Şi de Care n-o va mai putea despărţi nimeni şi nimic. Veşnic şi veşnic.

Scumpă soră şi mamă, umple-ţi inimă de aceste puternice gânduri!
Şi, urmând Pildă Prea Sfintei Fecioare şi Mame, pregăteşte-te şi tu să-ţi împlineşti marea datorie şi sfânta chemare de care este legată prin porunca lui Dumnezeu, fericirea şi mântuirea ta! ( Timotei 2,15).

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul Iubirii Veşnice!
Slavă Înţelepciunii Iubirii Tale puternice!
Slavă Bunătăţii şi Iubirii Tale!
Te rugăm umple toată fiinţa aceasta sfinţită de comoara pe care o poartă, o creşte şi o apără!
Revarsă-Ţi Iubirea cerească toate darurile Harului Tău peste aceste două fiinţe sfinte, care sunt înaintea Ta priveliştea cea mai strălucită şi mai slabă!
Mama şi fiul, Doamne, sunt creaturile Tale care au cea mai mare nevoie de ajutorul Tău. Şi de prezenţa Ta .
Porunceşte îngerilor Tăi să-i păzească în toate căile lor, ca să nu se poticnească de nimic! (Psalm 91, 11-12).
Şi binecuvântează-i cu cea mai sfântă dintre binecuvântări pe mama şi pe fiul dulce!
Prea Sfântă Fecioară şi Maică, roagă-te pentru toate mamele sfinte cu fii sfinţi!
Dar pentru mamele deosebite, roagă-te şi mai mult!
Amin.

Traian Dorz
din volumul "Scumpele noastre surori", pag. 156-162
Editura "Oastea Domnului", Sibiu, 1996