Am auzit dragă frate că nu mai crezi în Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului, al celor văzute şi nevăzute, în Tatăl Nostru cel Ceresc, în Mântuitorul nostru drag ce S-a jertfit pentru mine, pentru tine şi pentru noi toţi, în Duhul Sfânt de Viaţă Făcătorul şi Sfinţitorul, în Treimea cea de o Fiinţă şi Nedespărţită.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am sa încerc să aduc câteva argumente, care să te facă să te gândeşti foarte bine înainte de a mai afirma vreodată că tu nu crezi în Dumnezeu.
Doresc să pornim de la un verset minunat din Sfânta Scriptură, care spune aşa: „Cerurile spun Slava lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria” (Psalm 18,1)
Deci dragă frate hai mai întâi sa privim puţin cerul. Vei fi de acord cu mine când voi spune că este minunat, mai ales noaptea când e senin şi îl vezi încărcat de o mulţime de stele. Şi cu toate că sunt atât de multe, toate stelele şi planetele, sunt aşezate ca mecanismul unui ceasornic, de foarte mare precizie. Pentru aceasta noi cunoaştem, de exemplu, când va fi următoarea eclipsă şi cât va dura, sau ştim exact mersul fiecărei planete. Deci nimic nu este haotic ci toate cele din cer se supun unor legi.
Acum te întreb dragul meu, Cine este Cel ce a dat aceste legi? Cine este Cel care veghează ca ele să rămână aşa cum sunt şi totul să funcţioneze sub ascultarea lor. Iată un exemplu concret de o astfel de lege: toate se supun forţei gravitaţionale. Cine a statornicit această regulă?
Cu siguranţă că ai auzit că universul a avut un început şi va avea cu siguranţă şi sfârşit. Cine a declanşat acel început şi făcut acest mecanism? Cine a fost înainte de începuturi şi cine va rămâne după sfârşit?
Acum să ne întoarcem privirea la pământ, să ne uitam le ce ne înconjoară. Peste tot vom vedea un miracol: acela al vieţii. Avem atâtea plante, animale, peşti, păsări, insecte şi alte organisme vii şi peste toate îl vedem pe om, coroana întregii creaţii. În toate acestea este viaţa. Cine o dă si de unde vine şi cine o ia înapoi? Specialiştii vor răspunde la întrebarea: Cum apare o viaţă, o noua entitate, spunându-ţi despre diviziune celulară şi multe alte procese. Au dreptate, căci aşa este, dar i-aş întreba eu pe aceştia şi pe tine: Cine a rânduit ca cele două celule să se dividă în multe altele şi Cine veghează să se întâmple aşa de fiecare dată? De unde vine viaţa şi unde se duce după moarte?
Să ne uitam şi la noi înşine, căci am fost zidiţi atât de minunat. Omul este cea mai complexă fiinţă de pe faţa pământului. El se deosebeşte de celelalte vieţuitoare. Omul poate vorbi, citi, scrie, are conştiinţă, are simţ artistic … poate iubi, poate nădăjdui, poate crede …
Ştiai că corpul uman utilizează 300 muşchi pentru a menţine o poziţie stabilă, că îţi foloseşti aproximativ 200 de muşchi când faci un pas, că acidul gastric pe care stomacul îl elimină pentru a descompune mâncarea este atât de puternic încât poate dizolva o lama de ras, că zilnic corpul uman produce un miliard de celule roşii, că inima pompează mai mult de 6 litri de sânge pe minut, adică 10 000 de litri de sânge pe zi, că pe un centimetru pătrat de piele se afla aproximativ 6 000 000 de celule, 5000 de receptori, 15 glande sebacee, 200 fibre nociceptive (pentru durere), 10-25 receptori tactili si corpusculi termosensibili, 4 metri de fibre nervoase, un metru de vase sanguine, si peste 100 de glande sudoripare, că puse cap la cap venele, arterele si capilarele unui adult ar ajunge pentru înconjurul Pământului de aproape patru ori. Şi toate acestea şi multe altele, funcţionează într-o coordonare perfectă ca un mecanism perfect.
Dacă mergi pe stradă şi vezi o maşina frumoasă sau o clădire impresionantă nu poţi să nu cazi în admiraţie şi să te gândeşti laudativ la cel ce a proiectat-o şi realizat-o. Oare de ce e aşa de greu să faci acelaşi lucru şi în cazul tău? Priveşte la tine însuţi şi în jurul tău şi Vezi!
Şi atunci vin şi te întreb frate, cine este Ziditorul?
Poate vei zice ca natura. Dar atunci voi întreba dar natura de Cine a fost zidită? Poate un lucru să-şi fie propriul ziditor, sau propria cauză?
E, uite câte întrebări la care nu ai răspuns de dat, dar eu am un răspuns: Dumnezeu!
Eşti gata sa primeşti şi să accepţi răspunsul meu în viaţa ta?
Bucurie!
Cu dragoste Părintele Ciprian!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu