A scrie despre cea mai mare Mişcare de Renaştere spirituală din România, şi nu numai, este nu doar o provocare intelectuală, ci şi o mare responsabilitate, ce onorează resorturile sufleteşti ale celor care iubesc, trăiesc sau sunt „lucrători” pe ogorul bogat al Oastei Domnului. Cei 100 de ani de existenţă nu au fost lipsiţi de agonie, dar şi de extaz, de cumplite încercări, dar şi de emulaţii spirituale fără precedent în istoria creştinismului românesc.
De la naşterea Mişcării duhovniceşti, în noaptea dintre anii 1922-1923, şi până în anul 1948, când a fost interzisă de către oficialitatea Bisericii şi, ulterior, de către Statul Comunist, Oastea Domnului a avut puţine momente de linişte. Viziunea Părintelui Iosif Trifa de a aduce o restartare spirituală în peisajul viciat al societăţii, prin inspirata şi providenţiala „Naştere din nou” nu doar că a adus un plus de valoare morală societăţii româneşti, ci şi o consolidare bisericească şi intelectuală.
Ca patrimoniu cultural, Oastea Domnului a scos şi tipărit mii de cărţi, ziare, reviste, foi de mare însemnate pentru poporul român, care au stârnit o emulaţie spirituală inegalabilă până atunci.
Creştinismul e o mărturisire de credinţă vie şi asumată, curajoasă, cu fapte uneori eroice, izvorâte din iubire şi credinţă, din pocăinţa reală a omului conştient de misiunea sa. Acesta este Preotul Iosif Trifa, urmat de fraţii: Ioan Marini şi Traian Dorz. Cel din urmă, plătind cu ani grei de temniţă comunistă tocmai pentru mărturisirea credinţei, a fost unul dintre cei mai urmăriţi şi hărţuiţi oameni din România de către Securitate. Cei 42 de ani de urmărire informativă, din care 17 ani de detenţie comunistă, 9 dosare de urmărire informativă, peste 3500 de pagini de note şi rechizitorii, sute de ore de anchetă, tortură şi trădări peste măsura unui om (sute de informatori, delatori plătiţi sau „binevoitori”), fac din Traian Dorz, fratele tuturor, un patrimoniu uman al Oastei Domnului. Pe calea autentică a Lucrării, ne angajăm nu numai să păstrăm linia ortodoxiei, aşa cum a luat avânt, ci depunem tot efortul de a duce mai departe principiile Oastei Domnului stipulate în broşura: „Ce este Oastea Domnului”.
Cui îi mai este teamă azi de Oastea Domnului? A trecut prin trei regimuri totalitare, iar postdecembrismul din anul 1990 i-a adus libertatea care i-a fost „înhăţată” cu multă durere, prigoană şi jertfă. Oastea Domnului înregistrează la CNSAS 19 dosare de urmărire informativă, însumând aproximativ 12 mii de file de note, rechizitorii, declaraţii şi informări. Perioada comunistă a fost pentru Oastea Domnului „gulagul” jertfei, „potirul” credinţei, Golgota iubirii, unde fraţi şi surori, membri sau simpatizanţi, au suferit prigoana şi au trecut calvarul dezumanizării unui sistem ateu, amorf la doctrina creştină. Cine „dezertează” din Oastea Domnului nu este vrednic de ea. Ostaş până la capătul vieţii, martir dacă credinţa o cere, erou pentru ţara ta.
În ciuda istoriei zbuciumate şi încercate, Oastea Domnului rămâne toaca Duhului Sfânt, în vremurile aspre ale omenirii, din Biserica Ortodoxă Română! Ea este patrimoniul viu, care răzbate cinica ură şi probează libertatea conştiinţei dincolo de tăceri vinovate, de uzurpări meschine şi de răni ce încă dor.
Te binecuvântez, Oastea Domnului, cu glasul dulce al Duhului Sfânt, să „Naşti din nou”, din Apa Vieţii şi din Duh, măreţia şi bucuria, dragostea şi nădejdea, pacea şi mântuirea.
O sută de ani de glorie! Iată nemurirea: „Cântecul cel dulce al dragostei creştine linişteşte şi azi – mai mult ca orice – sufletele tulburate de valurile urii” (Preot-fondator, Iosif Trifa).
Slăvit să fie Domnul!
Prof. Drd. Ioana Cosmina BOLBA
sursa: Săptămânalul duhovninesc al Oastei Domnului
- Iisus Biruitorul - Anul XXXIV, nr. 2 (1395) 2-8 IANUARIE 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu