Am putea spune ca poezia este emblematica pentu Traian Dorz.In ultima vreme,a cunoscut o populartitate atat de mare, incat a fost inclusa si in manualele de religie.Devenind textul unei PRICEASNE omonime ce se canta si in Biserica,poezia a cunoscut o popularitate nebanuita.
PRICEASNĂ, pricesne, . (din sl. precistina preacurat/a.)Denumirea se foloseste,mai ales, in Ardeal.In restul tarii poarta numele de chinonic si este o cвntare bisericească ortodoxă care se canta in timpul Sfintei Liturghii ,cand preotul şi credincioşii se оmpărtăşesc . Termenul a fost extins la o gamă largă de cвntece aparţinвnd folclorului religios . Conţinutul tematic este vast: rugăciuni de iertare , mulţumire si laudă adresate lui Dumnezeu, Fecioarei Maria şi sfinţilor. Sunt cвntate mai ales оn bisericile parohiale de către credincioşi, dar au intrat si in repertoriul interpretilor populari ,fiind popularizate sub numele de „Cantari manastiresti”.
BLANDUL PASTOR
Odata L-am vazut trecand
cu turma pe Pastorul bland
mergea cu dansa la izvor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Pe-o oaie ce cazuse jos
a ridicat-o El duios
si-a dus-o-n brate iubitor
blandul Pastor, blandul Pastor.
P-o alta care la pamant
zacea cu piciorusul frant
El o lega mangaietor
blandul Pastor, blandul Pastor.
El le-a iubit cu dor nespus
si viata pentru oi Si-a pus
si pentru mantuirea lor
blandul Pastor, blandul pastor.
- Dar mai tarziu L-am intalnit
cu spini era impodobit
intr-o multime de popor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Cand l-am vazut, L-am intrebat
cine-s cei ce L-au scuipat
- A suspinat sfasietor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Si mi-a raspuns indurerat: -
scei ce M-au incununat
sunt oile ce le-am fost lor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Toti cei ce ma batjocoresc
si cei ce Crucea-Mi pregatesc
sunt cei la care iubitor
Le-am fost Pastor, le-am fost Pastor.
Tacu... si ochii Lui senini
de lacrimi limpezi erau plini
plangea de mila oilor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Si-atuncea „oile”- au venit
pe Cruce sus L-au rastignit
El se ruga spre mila lor
Blandul Pastor, blandul Pastor.
GENEZA POEZIEI
Geneza poeziei trebuie cautata in pasajul din Ioan,X,11-18
11. Eu sunt pastorul cel bun. Pastorul cel bun isi pune sufletul pentru oile sale.
12. Iar cel platit si cel care nu este pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind si lasa oile si fuge; si lupul le rapeste si le risipeste.
13. Dar cel platit fuge, pentru ca este platit si nu are grija de oi.
14. Eu sunt pastorul cel bun si cunosc pe ale Mele si ale Mele Ma cunosc pe Mine.
15. Precum Ma cunoaste Tatal si Eu cunosc pe Tatal. Si sufletul Imi pun pentru oi.
16. Am si alte oi, care sunt din staulul acesta. Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu si va fi o turma si un pastor.
17. Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Imi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau.
18. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Insumi il pun. Putere am Eu ca sa-l pun si putere am iarasi ca sa-l iau. Aceasta porunca am primit-o de la Tatal Meu.
EXPLICAREA TITLULUI
Mantuitorul se identifica cu Pastorul cel Bun,sintagma arhicunoscuta in lumea semita.
„Aceasta imagine care va fi destul de frecventa in Noul Testament,unde se refera la Iisus Hristos este foarte veche in constiinta semitica.Primele exemple dateaza din vremea dinastiei a X-a egiptene(Heti al III-lea);mai tarziu ea este adeseori reluata.”
Claire Lalouette,Civlizatia Egiptului Antic,Ed. Meridiane,Bucuresti 1987.
Conform lucrarii,identificarea cu pastorul cel bun o vor face multi faraoni:
„Seti este bunul pastor care isi invioreaza ostirea,parintele si maica tuturor oamenilor”.
Ramses al II-lea este „bunul psator” al nordului.
Merenphtah ii linisteste pe egipteni ingrijorati de sosirea lui Meyay al Perirey:”Sunt pastorul vostru,veghez spre a va zdrobi vrajmasii,asa cum un parinte ocroteste viata pruncilor lui,in timp ce voi zburataciti precum pasarelele”.
Ibid.
Evident,nu trebuie sa avem incredere in astfel de declaratii de dragoste ale faraonilor,nefiind altceva decat propaganda politica.a vremii.Asa cum subliniaza si Mantuitorul,El insusi este Pastorul cel Bun.Nu avem cunostinta ca vreun faraon sa-si „puna sufletul pentru oile sale”.Initial s-a crezut ca Ramses al II-lea, despre care vorbeste textul, nu era altul decat faraonul in timpul caruia a avut loc Exodul.Ulterior,s-a dovedit ca nu este vorba de Ramses al II-lea,ci de urmasul lui,faraonul Merenphtah.(1281-1262 i.d. Hr.) deoarece „mumia lui Merenphtah nu a fost gasita(in a doua carte a Bibliei,Exodul,se spune ca faraonul care a pornit cu oastea sa in urmarirea evreilor s-a inecat in mare impreuna cu intreaga armata).Cum si-a pus sufletul acest faraon „parinte” pentru oile sale vedem limpede Pentateuh, Din orgoliu si ratiuni politice, a infruntat pe Dumnezeu,atragand mania Acestuia si aducand cele 10 plagi asupra Egiptului,inclusiv moarte intailor nascuti.A poruncit ostirilor sale sa-i urmareasca pe evrei prin Marea Rosie,aducandu-le pieirea.
Numai Iisus Hristos a dovedit ca este intr-adevar Pastorul cel Bun,sacrificandu-se pentru oile Sale si acest sacrificiu l-a impresionat ,dupa cum se vede,pe Traian Dorz.
TEMA SI MOTIVELE
TEMA unei opere literare se refera la un domeniu foarte larg,general si abstract al realitatii materiale si spirituale,cata vreme motivul reprezinta o parte a temei,concretizarea acesteia intr-un tip sau aspect tipic.Putem vorbi de teme istorice,sociale ,politice,religioase etc.,dar de motive concrete,precum motivul viata ca vis etc.
De pilda,in cadrul temei TIMPULUI putem vorbi de motivele:FUGIT IRREPARABILE TEMPUS(Timpul alearga ireversibiul),FORTUNA LABILIS(Norocul trecator) si VANITAS VANITATUM(Desertaciune a desertaciunilor),CARPE DIEM(traiste-ti clipa,bucura-te de ziua de azi) etc.
Asadar,tema poeziei este religioasa.
Motivul care revine periodic este evident „Blandul Pastor”.Este, asadar, un laitmotiv.
LAITMOTIVUL(LEITMOTIVUL) reprezinta ideea de baza a unei opere literare care se repeta de mai multe ori.Conceptul a fost preluat din muzica ,unde reprezinta un motiv sau tema muzicala care caracterizeaza un personaj si care se reia.”Blandul Pastor” fiind si un text de priceasna,este potrivit sa vorbim si de un laitmotiv.
Alte motive in Blandul Pastor:Iubirea de oameni a lui Dumnezeu,sacrificiul suprem ,ingratitudinea.
PROZODIA(METRICA)
Avand 10 strofe,poezia este de dimensiune medie.Fiecare strofa are patru versuri,deci este un catren.Rima este imperecheata:a-a,b-b asemanatoare cu versurile populare.Sa analizam prima strofa:
Odata L-am vazut trecand
cu turma pe Pastorul bland,
mergea cu dansa la izvor
blandul Pastor, blandul Pastor.
Versul este octosilab, avand urmatorea prozodie:
v-v/-v/-v/-
v-v/-v/-v/-
v-v/-v/-v/-
-vv-/-vv-
Asadar, avem un amfibrah: v-v.Apoi, 3 trohei,ultimul incomplet:-v/-v/-(ca in Miorita,Monastirea Argesului,Doina etc.). Ultimul vers este format di 2 coriambi: -vv-/-vv-/
AMFIBRAHUL(v-v) (din lat,gr. amphibrachys) , asa cum ii arata si numele,inseamna „ambele brate”.Este un picior de vers format din trei silabe,dintre care prima si ultima sunt scurte sau neaccentuate.
O poezie scrisa in intregime in ritm amfibrahic este MORTUA EST de Mihai Eminescu.
Faclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot оn orele sfinte,
Un vis ce оsi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Trecut-ai cвnd ceru-i cвmpie senina,
Cu rвuri de lapte si flori de lumina,
Cвnd norii cei negri par sombre palate,
De luna regina pe rвnd vizitate[…]
TROHEUL(COREU)(-v) picior de vers format in poezia antica dintr-o silaba lunga si una scurta si in poezia moderna dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata.
O pezie scrisa in ritm trohaic este balada MIORITA
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin оn cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i moldovean
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrвncean.
Iar cel ungurean,
Şi cu cel vrвncean,
Mări se vorbiră,
Şi se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan[...]
IAMBUL(v-) este opusul troheului.
O poezie scrisa in ritm iambic este PRIVESC ORASUL -FURNICAR de Mihai Eminescu:
Privesc orasul furnicar
Cu oameni multi si muri bizari,
Pe strade largi cu multe bolti,
Cu cвte-un chip l-a stradei colt.
Si trec foind, rвzвnd, vorbind,
Multime de-oameni pasi grabind
Dar numai p-ici si pe colea
Merge unul de-a-nletelea,
Cu ochii-n cer, pe suierate,
Tiindu-si mвnile la spate[...]
CORIAMBUL(-vv-) este un picior metric alcatuit din patru silabe,prima si ultima fiind accentuata,de fapt fiind format dintr-un troheu si un iamb.
O poezie scrisa in ritm coriambic este STELE IN CER de Mihai Eminescu:
Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor,
Pana ce pier.
Dupa un semn
Clatind catargele,
Tremura largele
Vase de lemn;
Niste cetati
Plutind pe marile
Si miscatoarele
Pustietati[…]
ASEMANAREA PROZODICA DINTRE BLANDUL PASTOR SI MIORITA
Daca am recurge in poezia „Blandul Pastor” la un artificiu,si anume sa inlaturam amfibrahul obtinem:
…L-am vazut trecand
…pe Pastorul Bland
…dansa la izvor,
adica exact structura prozodica a Mioritei(-V/-V/-) :
Pe-n picior de plai,
Pe-o gura de rai.
Iata,vin in cale
se cobor la vale[…]
TROHEUL SI IAMBUL
Trohelu(-v) si iambul(v-) dau efecte psihologice diferite.
In ritmul trohaic,prin alternarea incordare-destindere,se genereaza la nivel sufletesc o stare asemanatoare ritmului efort-odihna.Dimpotriva,in ritmul iambic,prin alternarea destindere-incordare,se generaza o stare asemanatore ritmului odihna-efort,ritm care este propriu anumitor temperamente.
Oamenii sunt foarte diferit intre ei si ca ritm sufletesc si de viata.Unii oameni sunt caracterizati de ritmul efort-odihna,pe cand altii,dimpotriva,sunt caracterizati de ritmul odihna-efort.
NICI RUGACIUNEA LUI IISUS NU FACE EXCEPTIE
Ritmurile sunt universale.Natura este ritmica.Sufletul nostru lucreaza ritmic.Inima bate ritmic,respiram ritmic.Viata noastra insasi este ritmica.Daca ne mai aducem aminte la ceea ce am citit in Pelerinul rus,vedem ca monahul de la muntele Athos ii impartaseste Pelerinului observatiile sale cu privire la ritmicitate in Rugaciunea lui Iisus.
„De multe ori mi s-a оntвmplat să aud felul cum mulţi dintre creştinii cu frica lui Dumnezeu rostesc cu gura rugăciunea lui Iisus, potrivit poruncii cuvвntului dumnezeiesc şi predaniei Sfintei Biserici şi cum o săvвrşesc nu numai оn rugăciunile de acasă, ci şi оn biserica Domnului. Dacă ascultăm cu luare-aminte si cu bunăvoinţă rugăciunea rostită оn şoaptă, putem băga de seamă, spre folosul nostru sufletesc, că la cei mai mulţi mlădierea glasului оn vremea rugăciunii este felurită. Şi anume: unii după ce ridică tonul la primul cuvвnt al rugăciunii, adică după ce rostesc „Doamne”, isprăvesc toate celelalte cuvinte cu vocea egală şi оn coborвre. Alţii, оncepвnd rugăciunea de la tonul cel mai de jos, оl оnalţă la mijlocul rugăciunii, adică la cuvвntul „Iisuse” şi, după ce scapă un strigăt, termină celelalte cuvinte din nou printr-o treptată coborвre a tonului, ca la оnceput. Unii оncep şi prelungesc cuvintele de la оnceputul rugăciunii cu un ton neted şi scăzut, dar la ultimul cuvвnt, adică la „miluieş-te-mă”, ridică deodată tonul cu multă оncвntare. Iar alţii, cвnd rostesc оntreaga rugăciune, adică: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, nu ridică vocea decвt la „Fiul lui Dumnezeu”. Ia aminte, rugăciunea e una şi aceeaşi! Creştinii pravoslavnici păstrează şi оmpărtăşesc aceeaşi credinţă. Toată lumea ştie că această rugăciune, care e cea mai оnaltă şi cea mai оnsemnată dintre toate rugăciunile, cuprinde două părţi: „Doamne Iisuse” şi cererea milei faţă de noi. Pentru ce, dar, nu toţi rostesc la fel, cвnd e vorba de mlădierea vocii? De ce atunci cвnd sufletul se umileşte şi se exprimă оntr-un mod deosebit de ridicat şi оncordat nu-şi оnalţă vocea оn unul şi acelaşi loc, ci оn anumite locuri, potrivite fiecăruia? Poate că mulţi vor răspunde la această оntrebare arătвnd că tonul este rezultatul unei deprinderi sau al unui exemplu luat de la alţii, sau al unui anumit fel de a оnţelege lucrurile sau că, оn sfвrşit, totul atвrnă de uşurinţa şi iscusinţa cu care orice om este оn stare să rostească cuvintele…”
De fapt.monahul voia sa spuna ca fiecare isi descopera ritmul sau interior in timp ce rosteste Rugaciunea lui Iisus.Fiecare isi imparte rugaciunea in unitati sufletesti ,asemanatoare silabelor dintr-o poezie,si le accentueaza pe unele in rezonanta cu ritmul lui interior,asemanator troheilor,iambilor,coriambilor,dactililor.Daca an transpune intr-o schema obervatia monahului,ar arata cam asa:
DOAMNE Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine,pacatosul (prima categorie de oameni).
Doamne/ IISUSE/ Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,miluieste-me pe mine,pacatosul (a doua ).
Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,/MILUIESTE-MA/ pe mine,pacatosul (a treia).
Doamne Iisuse Hristoase,/FIUL LUI DUMNEZEU/,miluieste-ma pe mine,pacatosul (a patra).
Dar,cel mai probabil,majoritarea nevoitorilor accentueaza rugaciunea fie asa:
DOAMNE IISUSE HRISTOASE,FIUL LUI DUMNEZEU,/miluieste-ma pe mine,pacatosul(ritm trohaic)
Sau asa:
Doamne Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu,/MILUIESTE-MA PE MINE,PACATOSUL(ritm iambic)
FIGURILE DE STIL(TROPI)
Poezia este o ALEGORIE.ALEGORIA este o vorbire metaforica extinsa la mai multe propozitii si care prin anumite combinatii si imagini din natura si viata ne infatiseaza anumite adevaruri religioase si indemnuri morale.Alegoria poate cuprinde mai multe fraze sau texte biblice ,chiar carti intregi,precum este CANTAREA CANTARILOR din Vechiul Testament.In V.T. se afla mute alegorii.Astfel ,avem o alegorie in Isaia(V,1-2),unde poporul evreu este asemanat cu o vie pe care Dumnezeu a curatit-o si a cultivat-o,dar roadele au fost augurida ,adica necredinta si viata pacatoase.
Asadar,in poezia noastra ,nu este vorba de un pastor in sensul literal al cuvantului,ci de Iisus Hristos Insusi, care este Pastorul cel Bun pentru oameni.
In Blandul Pastor figurile de stil sunt relativ putine.Se retin cateva:
-SINECDOCA : turma pentru popor,oi pentru oameni.
SINECDOCA este o figura de stil constand in restrangerea sau largirea sensului unui cuvant folosindu-se singularul pentru plural,simbolul pentru obiectul simbolizat etc.,de fapt trecerea numelui unui obiect asupra altuia daca intre ele exista o legatura explicabila,aceasta,spre deosebire de METONIMIE,se realizeaza prin calitate.
-IRONIA este un mod de a critica sau de a lua in ras pe cineva,prefacandu-ne ca-l laudam fiindca are defecte.In Blandul Pastor,in versul „Si-atuncea „oile” au venit”,cuvantul oile, care apare de altfel in ghilimele ,este evident o ironie,poetul a scris oi pentru ca cititorul sa inteleaga lupi.
-O alta figura de stil este REFRENUL.
REFRENUL este un grup de cuvinte,uneori un cuvant,de obicei un vers sau un grup de versuri(chiar o strofa) care se repeta dupa una sau mai multe parti de poezie.El reia sau adanceste o idee la care poetul tine sa ne oprim.Evident,in poezia lui Train Dorz,refrenul este „Blandul Pastor,Blandul Pastor”.
La Mihai Eminescu,versul „Vanturile ,valurile” constituie refrenul poeziei „Dintre sute de catarge”:
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Cвte oare le vor sparge
Vвnturile, valurile?
Dintre pasări călătoare
Ce străbat pămвnturile,
Cвte-o să le-nece oare
Valurile, vвnturile?
De-i goni fie norocul,
Fie idealurile,
Te urmează оn tot locul
Vвnturile, valurile.
Nenţeles rămвne gвndul
Ce-ţi străbate cвnturile,
Zboară vecinic, оngвnвndu-l,
Valurile, vвnturile[…]
Unitatea ritmica folosita aici este PEONUL(-vvv)
La Traian Dorz avem o dubla repetitie, caci sintagma”Blandul Pastor” se repeta de doua ori in cadrul ultimului vers:”Blandul Pastor,Blandul Pastor,amplificand puterea refrenuluii si adancind starea emotionala.Aceasta denota ca poetul tine intr-adevar ca cititorul sa zaboveasca indelung asupra acestei sintagme,care,asa cum am mai spus,nu apartine lui si care,se pare,l-a impresionat in mod deosebit.
-Dar poate secretul reusitei poeziei il constituie ANTITEZA,si anume ANTITEZA realizata intre Pastorul cel Bun si generos si Turma cea rea si ingrata.
ANTITEZA reprezinta asocierea unor idei,imagini,secvente cu sens contrar.
Romantismul a fost curentul literar care a cultivat cel mai mult antiteza.Bunaoara,Mihai Eminescu nota ca „antitezele sunt viata(=fiintarea,Das Sein).Intr-adevar,extraordinar de multe poezii ale lui poarta amprenta antitezei:Epigonii(antiteza intre veacul de aur al poeziei romanesti si poezia epigonica din timpul sau), Scrisoarea V (dubla antiteza ; Mircea cel Batran/ Baiazid si trecutul glorios/prezentul decadent),Inger si demon etc.Toti poetii romantici au recurs la antiteza:Aleksandr Sergheevici Puskin,Mihail Lermontov,Adam Mickiewics,Edgar Allan Poe,George Gordon Byron etc.
In mainile unui poet priceput,ANTITEZA devinr,intr-adevar,viata poeziei insasi.Iata un exemplu luat din INGER SI DEMON de Mihai Eminescu:
Ea un оnger ce se roagă - El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;
El оn umbra lui fatală, stă-ndărătnic rezemat -
La picioarele Madonei, tristă, sfвntă, Ea veghează[...]
VALOAREA ETICA SI ESTETICA
Poezia este programatica,are asadar un program,acela: de a zugravi marea iubire a lui Iisus Hristos si ,totodata,sa protesteze impotriva sentimenului de nerecunostinta al oamenilor fata de purtarea de grija (pronie) a Mantuitorului.Este o poezie de misionarism, care isi propune sa sensibilizeze inimile ,sa trezeasca din nepasare si invartosare.
Are marea calitate de a fi in acelasi timp si un reusit text de priceasna.Se canta pe o melodie de sorginte populara ,o doina jalnica si duioasa.Genereaza un sentiment sfasietor de amaraciune si totodata de simpatie fata de martiriul Fiului Omului.Zguduie adanc constiintele, trezind un sentiment de vina asumata si un imbold de a repara fapta deplorabila a stramosilor nostri,aceea de a-l rastigni pe Iisus Hristos.Indeamna totodata la pocainta si meditatie.
Gavriil STIHARUL
sursa:http://www.logos.md/forum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu