În lacrimi dese şi mărunte,
al toamnei cer jeleşte iar,
plâng codrii galbeni de durere
sub biciul crudului Brumar.
Pe-o cruce cu Iisus în cuie,
doi stropi de ploaie s-au oprit
ca două boabe mari de lacrimi
în ochi la Sfântul Răstignit.
Privesc… şi-un gând mă înfioară:
în lumea de „creştini”, şi az’,
Tu tot pe Cruce eşti, Iisuse,
şi tot cu lacrimi pe obraz!
O Doamne, când să vină-o toamnă
să nu mai plângă ceru-amar,
să nu mai plângă ochii Crucii,
să cânte numai
şi brumar?…
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu