8. Nu există om total necredincios!
În fundul inimii sale, chiar şi a celui mai necredincios, este o spaimă
de necunoscut.
Groaza de Cel Veşnic.
Cutremurul de întunericul din sine şi din
viitorul său.
Spaima superstiţioasă îi umple sufletului nelegiuit orice singurătate
şi orice noapte.
De aceea el n‑ar vrea să audă niciodată de existenţa lui Dumnezeu,
nici de o Judecată a Lui.
O, şi ce salvare de toate acestea ar afla în braţele Domnului!
9. Spre cer, omul necredincios nu vrea să privească niciodată!
Nelegiuitul simte că Acolo Sus el are un duşman a Cărui existenţă este
cea mai cumplită şi de neînlăturat ameninţare pentru el.
De aceea, toată lupta lui contra lui Dumnezeu nu este atât de mult de a‑i
încredinţa pe alţii, ci de a se linişti pe sine însuşi şi conştiinţa sa,
care nu se lasă liniştită niciodată.
10. În colţul cel mai ascuns al fiinţei sale întunecate, omul
necredincios vede sticlind fioros şi ameninţător mereu Ochiul lui Dumnezeu.
Din adâncul cel mai intim al conştiinţei sale răzbate mereu strigătul
care îl umple de frică:
– Vai, şi dacă totuşi este?
11. Prin visurile celui necredincios vin, din lumea tainică a duhului
său spre lumea nelegiuită a trupului său, vedenii cărora nu le mai găseşte
explicaţii necredincioase.
Din fiinţa cea spirituală îi vin, spre fiinţa cea materială, presimţiri
şi înştiinţări ale căror nevăzute legături cu întâmplările văzute îi
răvăşesc sufletul.
Îi răstoarnă toate înjghebările ridicate cu
atâta nelinişte
şi îi aruncă fiinţa într‑un vârtej de
spaime tot mai mari,
de îndoieli şi chinuri pe care nu şi le poate linişti deplin cu nici o
teorie necredincioasă.
Ce îngrozitoare este apoi moartea celor ce luptă contra lui Hristos!
Şi, o, ce fericită ar putea fi cu El!
Răsplata ascultării / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu