luni, 27 februarie 2012

Din Preistorie coboară


Din Preistorie coboară
acest Străbun Păstor de oi
și-n fiecare loc din Țară
e pus ceva din El
și-n noi.

Atâtea vitregiri de soartă
istoria ne-au chinuit,
dar cu Păstorul
ce ne poartă
prin Moarte-am supraviețuit.

La orice strungă-ntre pâraie
mereu ne moare-acest păstor
și-o Dulce Mioriță-laie
și-o Turmă-L tânguie
cu dor.

Din plai în plai,
din stână-n stână
și, azi cu-al vecurilor rând,
Măicuța Lui cu brâu de lână
mereu ni-L plânge întrebând…

Dar Moartea Lui devine Nuntă
cu-ntreg Cuprinsul fericit,
căci nedreptatea cea mai cruntă
Divin Triumf
I-a-nveșnicit.

Iar El,
Păstorul-fără-Moarte,
mulțindu-Și Turma Lui de oi,
prin veacuri trece
mai departe
umplând Istoria cu noi.

Traian Dorz

Un comentariu:

cristian spunea...

ADEVAR mereu coboara,
Timpii, nu raman pustii,
Cel ce usa nu-i deschide,
E un mort printre cei VII.
……………………………….

Mi-as dori sa fii un CRIN,
Cu petale de LUMINA,
Ce s-a intreaca-n FRUMUSETE,
Toate florile-n GRADINA.

Mi-as dori sa fii un CANTEC,
Fredonat pe o chitara,
Ce sa-n imprastie uratul,
Sa imblanzeasca orice fiara.
………………………………….

fragmente
MANA LUZ