marți, 9 iunie 2015

Ai numărat vreodată clipele? Când? De ce?


O, de câte ori am făcut lucrul acesta, trăgând aer adânc în piept până simţeam că o să-mi explodeze plămânii, sau închizând ochii pentru a mă desprinde de tot ceea ce ţinea de lume!

Recent, am trecut printr-o astfel de stare, eram atât de liniştit, timpul parcă stătea în loc. Liniştea aceasta se pare că îmi era zugrăvită şi pe chip, deoarece cineva m-a şi întrebat la un moment dat: " Ce-i cu tine, eşti atât de zâmbitor!?" Nu i-am răspuns atunci, îi răspund acum: “Zâmbeam, pentru că număram clipele fericite petrecute cu El!” ...nu acelaş lucru l-am citit şi eu pe chipurile unora de lângă mine...pentru ei, clipele erau grele. Oare de ce ne sunt clipele grele, dacă nu de nepăsare?

Dacă nu ştim preţui clipele de părtăşie, atunci ceasurile şi minutele acelea, le-am irosit degeaba.
De câte ori am spus că suntem ai Domnului Iisus, de câte ori L-am chemat la masa dragostei cu noi şi totuşi, Domnul încă aşteaptă, cu fiecare clipă care trece, să prindă contur în viaţa fiecăruia dintre noi, legămânul că vom fi ai Lui cu adevărat.

Haideţi să ne întoarcem puţin în timp, când ni s-au întâlnit privirile pentru prima dată cu persoana pe care o iubim, cu care ne-am căsătorit, s-au nădăjduim să se întâmple lucrul acesta, atunci, am simţit fiecare că tot corpul ne-a fost străbătut de un fior. Era fiorul dragostei. Am fi vrut să prelungim la infinit clipele acelea…eram împreună, dar ne gândeam deja la ziua de mâine, când doream să fim din nou împreună. Toate acele întâlnieri erau speciale, de neuitat.
Care dintre voi nu aţi şoptit măcar odată persoanei iubite: “Număr clipele ce mi-au mai rămas până ne vom întâlni din nou…!”

Haideţi să numărm puţin clipele în care i-am spus Domnului câte şi mai câte. Câte nu i-am promis….
Haideţi să ne întoarcem puţin în timp, când ni s-a întâlnit privirea pentru prima dată cu privirea Domnului Iisus….dragostea dintâi, ce dragoste, când cu adevărat număram clipele până la o nouă părtăşie cu El şi cu fraţii. Călătoriile spre locurile de întâlnire, mai ales cele cu trenul, nu ni se păreau lungi, pentru că eram cu adevărat îndrăgostiţi de El. Îmi amintesc de exemplu, ne urcam din gara Brasov, destinatia Arad si apoi Beius, (pentru adunarea de comemorare a fr. Traian Dorz), sau Sibiu ( adunarea de comemorare a Parintelui Iosif Trifa) nu era vagon sa nu se cânte. La fiecare staţie priveam pe geam, cine se mai suie, cine se va mai alătura grupului nostru…de la Arad spre Beius, mergem pe scara trenului… Acum nu mai este…

Am numărat vreodată clipele pe care le-am dorimit în loc să mergem la Biserică?
Cele în care am lăsat pe altcineva să facă ceea ce ar fi trebuit să facem chiar noi?
Cele state în faţa televizorului, a calculatorului şi nu pe genunchi?
Cele în care am slujit trupului uitând de suflet?

Dacă le-am aduna pe toate am vedea câte clipe a numărat Dumnezeu aşteptându-ne, câte clipe am irosit din cele dăruite de El pentru mântuirea noastră şi a semenilor noştri.

Un comentariu:

Mariana spunea...

Ai numărat vreodată clipele? Când? De ce?

Întrebarea de mai sus mi-a amintit atâtea clipe când am numărat clipele : )
Sorin, ai dat, ca de obicei, un răspuns complet. Exemplele sunt aşa de elocvente şi de emoţionante! : )
Eu nu o să fac decât să reiau câte ceva, poate într-o altă formă, şi poate cu altă nuanţă...

Am constata că numărăm clipele când aşteptarea e grea...Am vrea să fie mai multe clipe când aşteptăm ceva greu, dureros, şi am vrea să fie cât mai puţine când aşteptăm un moment fericit.
Când trăieşti clipe fericite te pierzi în socoată şi confunzi clipa cu Veşnicia...
Dorul, iubirea, suferinţa sunt dimensiuni ce supradimensionează clipele.
Stau şi mă gândesc ce e clipa...O îmbrăţişare de pleoape, un oftat, o scânteiere în priviri... Şi de multe ori clipa aceea dă sens întregului timp petrecut împreună...
Clipa e momentul în care inima mai bate o dată...Când bate mai repede, clipele par a fi mai frumoase, mai vii.
Pentru a gusta fericirea sau durerea avem nevoie de clipe de fericire sau de suferinţă...E destul o clipă...Când sunt mai multe, inima pare a ieşi din timp, din ritmul ei...Taborul sau Golgata schimbă dimnesiunea clipei...şi uiţi de numărătoare...Altcineva le numără pentru tine...

Când Clipa va însemna Veşnicia , vom număra împreună doar: UNA.