duminică, 2 noiembrie 2014

Prietenie zidită pe adevăr


-->
Vreau să scriu despre prietenie…nu prea ştiu ce să scriu. Eu am amici care-mi sunt mai apropiaţi ca prietenii, alţii care-mi sunt mai de încredere, decât mulţi dintre fraţi...Nu prea ştiu ce să scriu...cred însă că nu pot fi prieteni adevăraţi decât cei ce sunt uniţi prin aceeaşi frânghie a dragostei şi se regăsesc pe suişul către acelaş pisc, al Golgotei. Sunt tentat să spun că prietenia se câştigă, dar în acelaş timp ea se şi oferă. Nu-i uşor să vorbeşti despre prietenie, cui nu i-a fost teamă, cui nu i-a trecut prin gând măcar odată, că nu a fost prietenul la care se aştepta prietenul, că nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor lui? 
Fiecare dintre noi avem nevoie de un prieten credincios, un prieten care să stea lângă noi la necaz, la neputinţe, să zâmbească alături de noi, să "zboare" cu noi, şi la nevoie chiar să plângă alături de noi. 
Cu totii avem nevoie de de un prieten cu care să putem sta de vorbă, fără a fi nevoiţi să-i tot spunem " vezi să nu mai spui la nimeni, să rămână între noi". 
Iată deci că înainte de toate, avem nevoie de credincioşie....dar şi de exigenţă în alegerea prietenilor. Nimeni nu e mai selectiv şi mai exigent în relaţiile cu oamenii decât omul acela simplu de la ţară. Nu dă buzna cu prietenia peste nimeni şi mai ales peste cine nu-i de seamă cu el. Pe acel om de la ţară nu-l onorezi tu cu prietenia, te onorează el pe tine, după ce tea cântărit pe o balanţă de bijutier.

Şi totuşi, oare nu-s prea aspru?

Maica Tereza spunea: "Dacă-i judeci pe oameni nu mai ai timp să-i iubesti."
Dacă scopul unei prietenii este împreună-zidirea duhovnicească, fiecare dintre prieteni va avea grijă să se poarte cuviincios, nesuperficial, pentru mentinerea prieteniei. Cine nu-şi doresşte astfel de prieteni, cuviincioşi, nesuperficiali?
Există însă şi alfel de prieteni alcăror scop în viaţă este altul şi anume: petrecerea timpului doar în distracţii lumeşti. În faţa unor astfel de prieteni, atitudinea noastră trebuie să se schimbe, există pericolul devierii de pe Cale, pierderii prietenilor adevăraţi….
În fine, în fond şi la urma urmelor nu putem trece uşor pe lângă faptul că pretenia este una din mângâierile vieţi. Când suntem lipsiţi de prieteni nu suntem fericiţi!
Îmi doresc atât de mult ca toţi cei cărora le sunt prieten ,să înţeleagă, să înţeleagă mesajul poeziei fr. Traian Dorz, de mai jos:


Prietenie

O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
în care nu sunt taine,
nici garduri,
nici zăvoare,
în nici un loc din lume viaţa nu-i mai dulce,
nci sufletul mai candid,
nici gândul mai curat
ca-n tine, prietenie, loc binecuvântat!

În nici un loc din lume petrecerea nu-i dulce
ca-n tine
şi-adevărul mai binevoitor,
nici mila mai duioasă,
nici dragostea mai largă,
mai caldă şi simţită - ca-n părtăşia ta!

Orice pahar golit e şi-umplut deplin în tine
şi fiecare clipă
şi an
e-ndestulat,
măsura ta-i întreagă, nimic pe jumătate,
ori toată, ori nimica,
când dai şi când primeşti.

În tine şi tăcerea e de-nţelesuri plină,
un semn sau o privire cuprinde nesfârşit.
- În tine-i totul paşnic şi sfânt, căci mii de haruri
şi-n suflete, şi-n trupuri
prin orice simţ
pătrund.

Lumina nicăierea nu este mai lumină,
nici noaptea, nicăierea mai noapte ca aici
- când e durere-n tine, mai mare-i ca oriunde,
cum bucuria n-o simţi niciunde mai deplin.

O. prietenie sfântă, adâncă şi duioasă,
de tine totdeauna m-apropii cu fior,
pe-altarul tău ard jertfă întreaga mea fiinţă,
cu tine şi viaţa, şi moartea sunt un har!

Iisuse, Scump Prieten, fă într-ai mei şi mine
eterna prietenie zidită pe-adevăr,
având învăţătura aceleaşi credinţe,
pe veacuri să rămână
şi ce-a rodit din ea!

- Din volumul nr. 15 "Cântarea roadelor" -

Un comentariu:

Mariana spunea...

E minunat! Am citit cu respiratia taiata. Prietenia este subiectul meu favorit! Am simtit fiorii prezentei lui Dumnezeu...mi-a incalzit inima...Nu stiam de aceasta poezie a fratelui Traian! Doamne, cat e de adevarata!
Eu cred ca in prieteniile fratesti, curate, sfinte...El, Hristos, Domnul nostru ne este Prietenul model...Prietenia sfanta e locul in care prezent Hristos...
,,O, prietenie sfântă, loc binecuvântat
în care nu sunt taine,
nici garduri,
nici zăvoare,
în nici un loc din lume viaţa nu-i mai dulce,
nci sufletul mai candid,
nici gândul mai curat
ca-n tine, prietenie, loc binecuvântat! "

De cativa ani am un moto drag: ,,Calitatea relatiei cu Dumnezeu este oglindita in calitatea relatiei cu semenii."...Daca El ne este Prieten, atunci si prietenii Lui trebuie sa ne fie prieteni!
Imi place mult ce spune Kahlil Gibran in citatul urmator:

„Prietenul – este raspunsul dat nevoilor voastre.
Este ogorul pe care il semanati cu dragoste si il secerati din recunostinta,
El este caminul si masa voastra,
Fiindca la el veniti, asemenea flamanzilor, cautandu-l pentru oaza de liniste.
Cand prietenul isi descopera gandul, nu va inclinati spre nu-ul sinelui vostru, nici nu-i refuzati acel da asteptat,
Iar cand este inchis in el, inima voastra nu inceteaza a-i asculta inima;
Pentru ca in prietenie, toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile se nasc in tacere si se impart intr-o bucurie muta.
Nu va intristati cand va despartiti de prietenul vostru;
Fiindca tot ceea ce pretuiti mai mult la el, va poate fi mai limpede in absenta-i, precum pentru alpinist muntele apare cel mai deslusit vazut din departarea campiei;
Si nu aflati alt tel in prietenie decat adancirea in spirit.
Pentru ca dragostea care cauta altceva decat revelatia propriului mister nu mai e dragoste, ci-i ca o plasa in care, aruncata fiind, cade doar ceea ce-i de prisos.
Tot ce aveti mai bun in voi insiva pentru prietenul vostru sa fie;
Daca el trebuie sa cunoasca refluxul mareei voastre, atunci sa cunoasca si fluxul;
Si la ce-i bun prietenul daca il cautati doar spre pierdere de vreme?
Cautati-l totdeauna pentru a va trai cu adevarat clipele,
Fiindca-i rostul lui sa va umple nevoile, dar nu si vidul din voi,
Si in desfatarea prieteniei, domneasca rasul si bucuria impartasite,
Pentru ca in roua maruntelor lucruri inima isi afla dimineata si prospetimea.” Kahlil Gibran

In noi exista un gol de forma Lui Dumnezeu, si un gol de forma semenilor.Sa ne ajute El sa ne umplem deplin!

Sorin, e tare ziditor ce face tu pe acest blog!E de inalt nivel duhovnicesc si estetic! Multumesc