Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
Se afișează postările cu eticheta Holbav. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Holbav. Afișați toate postările
joi, 1 iunie 2023
File de istorie - Holbavul și holboșenii anului 1908
Holbavul numără peste 300 de familii, dintre cari numai cam 1ai parte au locuinţele una lângă alte, formând sat compact, restul locuesc risipiţi pe dealurile şi colinele din împrejurime, unde-şi au moşia şi vitele. Aceştia numai Dumineca şi în sărbători tulesc la sat. Holboşenii sunt lucrători de pământ, economi de vite şi cărbunari.
Adeseori pe stradele Braşovului întâlneşti nişte oameni plini de praf de cărbuni, de sus pănă jos, ducând în carăle lor mici saci de cărbuni, pe cari îi vând cu preţ bun, căci se întrebuinţează de fierari şi la călcatul albiturilor cu fierul. Sunt holboşeni.
Chipuri de preoţi de altă dată - Samuil Mija din Holbav (1806—1868)
Istoria zbuciumată a Bisericii noastre Ortodoxe străbune, atît de strîns împletită cu cea a poporului român, scoate mereu la lumină chipuri de preoţi şi credincioşi a căror amintire colbul anilor nu reuşeşte s-o înghită niciodată.
Un astfel de chip a fost şi preotul Samuil Mija, care — acum aproape un secol şi jumătate (1830), cînd avea vîrsta de numai 24 ani — a fost rînduit de episcopul Vasile Moga să păstorească pe iobagii din localitatea Holbav (prot. Braşov), risipiţi prin văi şi culmi de dealuri, pe o întindere de aproximativ 40 km.
Veniți din părţile Făgăraşului (corn. Toderiţa), preotul Samuil Mija a slujit neîntrerupt obştea sa credincioasă, sub toate laturile, printr-o muncă de totală dăruire, vreme de 38 ani.
duminică, 10 aprilie 2016
Acolo–n Dealul Măgurii Codlei
prietenilor mei
veniţi !
ca pentru întâia oară,
să prindem noaptea
în genunchi,
în faţa primei raze,
să sorbim
aer din dimineaţă,
ca din ulciorul vieţii,
să bem din raza
care a răpus noaptea,
acolo…în Dealul Măgurii Codlei
Veniţi !
Ca dintotdeauna
să ne vorbim,
cu razele pe frunţi
-şiroind pe albia timpului-
de dorul Patriei…
ca de o comoară
-neschimbătoare-.
Veniţi…!
veniţi !
ca pentru întâia oară,
să prindem noaptea
în genunchi,
în faţa primei raze,
să sorbim
aer din dimineaţă,
ca din ulciorul vieţii,
să bem din raza
care a răpus noaptea,
acolo…în Dealul Măgurii Codlei
Veniţi !
Ca dintotdeauna
să ne vorbim,
cu razele pe frunţi
-şiroind pe albia timpului-
de dorul Patriei…
ca de o comoară
-neschimbătoare-.
Veniţi…!
OPREA GH - HOLBAVIANU
MarmHora Satului - poezie şi zestrea picturii - 2013
Editura Diamantina
Apare sub egida ASTRA,
Despărţământul ”Piatra Craiului” Zărneşti-Bv.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



